manej sn [At: BUL. FIL. V, 167 / V: (înv) ~egiu, ~ă sf (reg) ~niș / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr manège, it maneggio] 1 Artă de a dresa și de a antrena un cal. 2 (Pex) Loc special amenajat unde se dresează caii și se fac antrenamente sau demonstrații de călărie. 3 (Reg; îf maniș) Loc înconjurat cu un perete de paie, unde se țin vitele iama, când nu este prea frig. 4 Dispozitiv cu ajutorul căruia un cal sau un animal de tracțiune pune în mișcare, prin deplasare, o anumită mașină, treierătoare, pompă de scos apa pentru udat etc.

MANEJ, manejuri, s. n. Loc (acoperit sau deschis) pe care se dresează și se antrenează caii și se învață călăria. Făcuseră multă instrucție... prin manejurile mirosind a var. DUMITRIU, B. F. 127. ♦ (La circ) Arenă (acoperită sau deschisă) pe care animalele dresate evoluează în fața spectatorilor. ♦ Dispozitiv rudimentar pentru punerea în mișcare a unor mașini agricole cu ajutorul unui cal.

MANEJ s.n. 1. Loc acoperit sau deschis care servește pentru antrenament la călărie și pentru dresajul cailor. ♦ Arenă unde sunt prezentate la circ numerele cu animale dresate. 2. Dispozitiv rudimentar cu ajutorul căruia un cal antrenează anumite mașini agricole. 3. (Fig.) Mijloace șirete, tertipuri, uneltiri. [< fr. manège, cf. it. maneggio].

MANEJ s. n. 1. loc acoperit sau deschis care servește pentru antrenament la călărie și pentru dresajul cailor. ◊ arenă unde sunt prezentate la circ numerele cu animale dresate. 2. dispozitiv rudimentar cu ajutorul căruia un cal antrenează anumite mașini agricole. 3. dresaj, antrenament al cailor. 4. (fig.) tertipuri, uneltire. (< fr. manège)

MANEJ ~uri n. 1) Loc special amenajat, folosit pentru dresarea cailor sau pentru antrenamente de călărie. 2) Arenă de circ, unde evoluează animalele dresate. 3) Ansamblu de exerciții folosite la dresarea sau antrenarea cailor. /<fr. manège

manej n. 1. arta și exercițiul pentru dresatul cailor; 2. locul unde se dresează caii, unde se învață călăria; 3. aparat mișcat de cai și menit a pune în mișcare o mașină; 4. fig. mijloace tertipuri, de a ajunge la ceva (= fr. manège).

*manéj n., pl. e și urĭ (fr. manège, d. it. maneggio, care vine d. maneggiare, a mania, a mînui). Locu (îngrăditura orĭ sala) în care se învață călăria.

manegiu sn vz manej

manejă sf vz manej

maniș¹ sn vz manej

manej s. n., pl. manejuri

manej s. n., pl. manejuri

manej s. n., pl. manejuri

manej, pl. manejuri

manej, -juri.

MANÉJ s. n. 1. Arta de a dresa și de a antrena un cal; p. e x t. loc special amenajat unde se dresează caii și se fac antrenamente sau demonstrații de călărie. Arta de a. . . forma [caii] pentru fugă și esercițiile militare se numește manegiu. BREZOIANU, A. 528/27, cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Nopțile le petreceam la . . . un cîmp de moși, deosebit, cu atracții felurite: teatre, circuri. . . , manej cu cai adevărați. BRĂESCU, A. 242. Luptătorii își șterseră frunțile de sudoare și-și uscară palmele în rumegușul manejului. P. CONSTANT, R. 71. Calul a devenit în regimentul nemțesc un soi de clovn, un animal de manej. CONTEMP. 1949, nr. 156, 6/4. ♦ (Regional, în forma maniș) Loc înconjurat cu un perete de paie sau de bălegar, unde se țin vitele iarna, cînd nu este prea frig (Reviga-Călărași). Cf. BUL. FIL. V, 167. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia un cal sau, p. e x t., un animal de tracțiune pune în mișcare, prin deplasare, o anumită mașină (treierătoare, pompă de scos apa pentru udat etc.). De s-ar împreuna cu mașină [de treierat] un manej de un cal, atunci rezultatul ar fi și mai folositor (a. 1840). DOC. EC. 739. Maneje (vîrteje) agricole. NICA, L. VAM. 149. Alte mașini. . . sînt puse în mișcare cu ajutorul unui manej cu cai. ION BOTEZ, STR. 23. - Pl.: manejuri și (rar) maneje. – Și: (învechit) manéjă (STAMATI, D.) s. f., manégiu, (regional) maníș s. n. – Din fr. manége. Cf. it. m a n e g g i o.

MANÉGIU s. n. v. manej.

MANÉJĂ s. f. v. manej.

MANÍȘ¹ s. n. v. manej.