4 intrări

46 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MALÍN, -Ă adj. v. malign.

MALÍN, -Ă adj. v. malign.

MALÍN s. n. dantelă transparentă, ușoară, fină. (< fr. malines)

MALÍGN, -Ă adj. 1. (Învechit) Care face rău; răutăcios. Germanii cei vechi avea și ei spirite benefice și maline. Spiritele cele maline se numeau gnomi și simțeau cea mai mare plăcere a șicana pe muritori. FILIMON, O. II, 185, cf. 160, COSTINESCU. 2. (Despre boli, în opoziție cu benign) De natură gravă, foarte primejdios. DICȚ. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. A ști ce este cancerul înseamnă în primul rînd a cunoaște particularitățile pe care le prezintă schimbul de substanțe în tumorile maligne. CONTEMP. 1956, nr. 492, 5/3. Pustulă malignă = dalac. Cf. DICȚ. - Pl.: maligni, -e. - Și: (învechit) malín, -ă adj. – Din lat. malignus. – Cf. fr. m a l i n, – g n e.

MALÍGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli sau procese patologice) De natură gravă, care evoluează spre agravare. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malín, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.

MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din mălină (derivat regresiv).

MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus). 2. (Bot.; reg.) Liliac1. – Din mălină (derivat regresiv).

malign, ~ă a [At: FILIMON, O. II, 185 / V: (înv) ~lin / Pl: ~i, ~e / E: lat malignus, fr malin, -igne] 1 (Înv) Care face rău Si: răutăcios. 2 (D. boli; îoc benign) De natură gravă, foarte primejdios. 3 (Îs) Tumoare ~ă Tumoare canceroasă. 4 (Îs) Pustulă ~ă Antrax.

mălin sm [At: BRANDZA, FL. 541 / V: (reg, 3-5, 7) sf / Pl: ~i / E: drr măli1] 1 (Bot; șîc ~-alb, ~-negru) Arbust sau arbore mic din familia rozaceelor, cu flori mici, albe, puternic mirositoare, dispuse în ciorchine, a cărui scoarță, amară, cu proprietăți astringente, este utilizată în medicina populară Si: (reg) prun sălbatic (Prunus Padus). 2 (Bot; reg) Vișin-turcesc (Prunus maraleb). 3 (Bot; Trs; Mar; șîc ~-roșu) Liliac (Syringa vulgaris). 4 (Bot; Buc; îc) ~-alb Liliac alb (Syringa vulgaris alba). 5 (Bot; Buc; îc) ~-verde Liliac franțuzesc (Syringa persica). 6 (Bot; reg; șîc ~-negru) Lemn-câinesc (Lygustrum vulgare) 7 (Bot; reg; șîc ~-alb-de-pă-lemn) Sirinderică (Philadelphus coronarius). 8 (Bot; reg; șîc ~-roșu) Verigar (Rhamnus cathartica). 9 (Bot; reg; îae) Crușin (Rhamnus frangula). 10 (Bot; reg) Mesteacăn alb (Betiila alba). 11 (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudacacia). 12 (Bot; reg) Năfurică (Artemisici annua). 13 (Bot; reg) Brad (Abies alba). 14 (Bot; Trs) Pin (Pinus). 15 (Bot; reg) Jneapăn (Juniperus communis). 16 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Arbust cu flori albe sau roșietice, cu fructul o capsulă plină cu numeroase semințe, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Dentizia crenata). 17 (Bot; reg; îc) ~-sălbatic Tulichină (Daphne mezereum). 18 (Bot; reg; îc) ~-negru Arin-negru (Alrinus ghetinosa). 19 (Bot; reg; îc) ~-roșu Soc (Sambucus nigra). 20 (Sst) Zmeur (Rubus idaeus). 21 (Med; reg; csnp) Erizipel.

MALÍGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli) De natură gravă, foarte primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă. Pustulă malignă = dalac. ♦ (Rar) Înclinat spre rău, care face rău. [Var.: (înv.) malín, -ă adj.] – Din lat. malignus. Cf. fr. malin.

MALÍGN, -Ă, maligni, -e, adj. (Despre boli, mai ales despre tumori, în opoziție cu benign) De natură gravă, foarte primejdioasă. A ști ce este cancerul înseamnă în primul rînd a cunoaște particularitățile pe care le prezintă schimbul de substanțe în tumorile maligne. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/3. ◊ Pustula malignă = dalac.

MĂLÍN, mălini, s. m. 1. Arbust din familia rozaceelor, cu frunze asemănătoare celor de prun, cu flori albe mirositoare, în ciorchine (Prunus padus). Mălinii înfloriți își revărsau miresmele tari asupra cerdacului SADOVEANU, O. I 344. Din albele crenguțe de mălin, Petale mici cu palide nervuri Îmi plouă tot parfumul din păduri. CAZIMIR, E. U. 9. 2. (Transilv.) Liliac. – Variantă: mălínă s. f.

MALÍGN, -Ă adj. (Despre boli; op. benign) Grav, periculos, primejdios. ◊ Tumoare malignă = tumoare canceroasă; pustulă malignă = antrax. ♦ (Rar) Înclinat spre rău. [< lat. malignus, cf. fr. maligne].

MALÍGN, -Ă adj. (despre boli, procese patologice) de natură gravă. ◊ (fig.) rău, cu influență vătămătoare. (< fr. maligne, lat. malignus)

MALÍGN ~ă (~i, ~e) (despre boli) Care este deosebit de grav. Tumoare ~ă. /<lat. malignus, lat. malin

MĂLÍN ~i m. Arbore din familia rozaceelor având frunzele cu marginea zimțată, cu flori albe și fructe mici, negre, folosite în industria alimentară și în medicină. /Din mălină

mălin m. 1. arbust cu foaia ca lămâița, cu floarea albă ca salcâmul (Prunus padus); 2. Tr. liliac.

arată toate definițiile

Intrare: malin
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malin
  • malinul
plural
genitiv-dativ singular
  • malin
  • malinului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: malign
malign adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malign
  • malignul
  • malignu‑
  • malignă
  • maligna
plural
  • maligni
  • malignii
  • maligne
  • malignele
genitiv-dativ singular
  • malign
  • malignului
  • maligne
  • malignei
plural
  • maligni
  • malignilor
  • maligne
  • malignelor
vocativ singular
plural
malin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • malin
  • malinul
  • malinu‑
  • mali
  • malina
plural
  • malini
  • malinii
  • maline
  • malinele
genitiv-dativ singular
  • malin
  • malinului
  • maline
  • malinei
plural
  • malini
  • malinilor
  • maline
  • malinelor
vocativ singular
plural
Intrare: mălin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălin
  • mălinul
  • mălinu‑
plural
  • mălini
  • mălinii
genitiv-dativ singular
  • mălin
  • mălinului
plural
  • mălini
  • mălinilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măli
  • mălina
plural
  • măline
  • mălinele
genitiv-dativ singular
  • măline
  • mălinei
plural
  • măline
  • mălinelor
vocativ singular
plural
Intrare: Mălin
Mălin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mălin
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

malin

  • 1. Dantelă transparentă, ușoară, fină.
    surse: MDN '00

etimologie:

malign malin

  • 1. (Despre boli sau procese patologice) De natură gravă, care evoluează spre agravare.
    exemple
    • A ști ce este cancerul înseamnă în primul rînd a cunoaște particularitățile pe care le prezintă schimbul de substanțe în tumorile maligne. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Tumoare malignă = tumoare canceroasă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. Pustulă malignă = antrax dalac (boală)
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. rar Înclinat spre rău, care face rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: răutăcios

etimologie:

mălin Prunus mălină

  • 1. Arbust decorativ din familia rozaceelor, cu flori albe mirositoare și cu fructe drupe mici, negre, din a cărui scoarță amară se prepară un medicament astringent (Prunus padus).
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mălinii înfloriți își revărsau miresmele tari asupra cerdacului. SADOVEANU, O. I 344.
      surse: DLRLC
    • Din albele crenguțe de mălin, Petale mici cu palide nervuri Îmi plouă tot parfumul din păduri. CAZIMIR, L. U. 9.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: liliac (bot.)

etimologie: