3 intrări
39 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
- altele (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MAJORAT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora.
MAJORAT2, -Ă, majorați, -te, adj. (Despre prețuri, impozite etc.) Mărit4, sporit. – V. majora.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MAJORAT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat. Cf. germ. Majorat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
majorat2, ~ă a [At: DLR / Pl: ~ați, ~e / E: majora] (D. prețuri, impozite, salarii) Mărit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
majorat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 202 / V: (înv) maio~ / Pl: ~e / E: fr majorat, cf ger Majorat] 1 Vârstă la care o persoană devine majoră (1). 2 Stare a persoanei majore (1). 3 (Înv) Majoritate. 4 Instituție feudală din anumite țări, potrivit căreia dreptul de moștenire asupra titlului și averii revenea în întregime primului născut în linie bărbătească.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAJORAT1 s. n. Vârstă la care o persoană devine majoră (1); starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. – Din fr. majorat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MAJORAT 1 s. n. Vîrstă la care o persoană devine majoră; starea persoanei majore.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAJORAT, -Ă, majorați, -te, adj. Mărit, sporit, urcat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAJORAT s.n. 1. Vîrstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major; majoritate civilă. 2. (Ist.) Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. [< fr. majorat, cf. germ. Majorat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAJORAT s. n. 1. proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. 2. vârstă de la care cineva se poate bucura prin lege de drepturi depline civile și politice; starea juridică a celui devenit major. (< fr. majorat, germ. Majorat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MAJORAT n. 1) Vârstă la care o persoană beneficiază de toate drepturile civile și politice, devenind totodată responsabilă de acțiunile sale în fața legii. 2) Situație a unei persoane majore. /<fr. majorat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
majorat n. starea celui ce are vârsta cerută de lege spre a exercita drepturile civile și politice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*majorát n., pl. urĭ (d. major). Vîrstnicie, starea omuluĭ major (trecut de 21 de anĭ, cînd are pe deplin drepturile personale). Timpu cît omu e major.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din fr. majorer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
maiorat sn vz majorat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
majora vt [At: IORDAN, L. R. 465 / Pzi: ~rez / E: fr majores] 1 (C. i. prețuri, impozite etc.) A mări. 2 (Rar) A pune pe cineva în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare; a mări, a spori, a urca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAJORA vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAJORA vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A MAJORA ~ez tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*majoréz v. tr. (fr. majorer, mlat. majóro, -áre). Măresc, sporesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!majorat s. n., (petreceri) pl. majorate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
majorat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
majorat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
majora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 majorează; conj. prez. 1 sg. să majorez, 3 să majoreze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
majora (a ~) vb., ind. prez. 3 majorează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
majora vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 sg. și pl. majorează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MAJORAT s. (JUR.) majoritate, (înv.) majorenitate, vârstnicie. (Tânărul a ajuns la ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAJORAT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAJORAT adj. crescut, mărit, ridicat, sporit, urcat. (Prețuri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MAJORAT s. (JUR.) majoritate, (înv.) majorenitate, vîrstnicie. (Tînărul a ajuns la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Majorat ≠ minorat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A majora ≠ a micșora
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAJORAT1 s. n. 1. Vîrsta la care o persoană devine majoră (1); starea persoanei majore; majoritate, (învechit) majorenitate. Cf. POLIZU, BARCIANU, DDRF. Numără lunile pînă la majorat . .. , făcînd de pe acum planuri asupra viitorului. CĂLINESCU, E. O. I, 75. 2. Instituție feudală din anumite țări, potrivit căreia dreptul de moștenire asupra titlului și averii revenea în întregime primului născut în linie bărbătească. În Germania familiile aristocratice formează majorate, adecă titlul de prinț, conte etc., trece numai la primo-genit. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 202, cf. NEGULICI, COSTINESCU, ALEXI, W. - Pl.: (2) majorate. – Și: (învechit) maiorát s. n. STAMATI, D., COSTINESCU, ALEXI, W. – Din fr. majorat. Cf. germ. M a j o r a t.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAJORAT2, -Ă adj. (Despre prețuri, impozite, salarii etc.) Sporit, urcat, mărit. Așezate pe articole de larg consum, impozitele indirecte sînt plătite de consumatori sub forma prețului majorat al mărfii. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 80. - Pl.: majorați, -te. – V. majora.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAIORÁT s. n. v. majorat1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MAJORA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică prețuri, impozite, salarii etc.) A mări, a spori, a urca. Cf. IORDAN, L. R. 465. La unele culturi prețul de contractare a fost majorat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. (Rar) A pune (pe cineva) în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc. – Prez. ind.: majorez. – Din fr. majorer.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
majorat, majoratăadjectiv
etimologie:
- majora DEX '09 DEX '98
majoratsubstantiv neutru
- 1. Vârstă la care o persoană devine majoră; starea (juridică a) persoanei majore; majoritate civilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: majorenitate majoritate vârstnicie antonime: minorat
- 2. Proprietate inalienabilă rezervată primului născut în linie masculină al unei familii nobile. DN
etimologie:
- majorat DEX '09 DEX '98 DN
- Majorat DEX '09 DN
majora, majorezverb
etimologie:
- majorer DEX '09 DEX '98 DN