2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.

MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.

maimuțări [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pzi: ~resc / E: maimuță + -ări] 1-2 vt A imita pe cineva (spre a lua în râs sau) spre a stârni râsul Si: (înv) a maimuți (1-2) Vz parodia. 3 vr A folosi gesturi sau vorbe afectate, în scopul de a impresiona Si: a se strâmba, a se schimonosi, a se maimuți (3), a se fandosi. 4 vr A se comporta neserios.

maimuțesc, ~ească a [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: maimuță + -esc] (Rar) 1 Care aparține maimuței (1) Si: (rar) momițesc (1). 2 Referitor la maimuță (1) Si: (rar) momițesc (2). 3 Ca al maimuței (1) Si: (rar) momițesc (3).

MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. Tranz. A imita pe cineva urmărind efecte comice; a lua în rîs pe cineva imitîndu-i vorbele, gesturile etc. Făcea pozne și la bucătărie cînd se întîmpla să lipsească bucătăreasa, maimuțărindu-i pe clienți, pe cliente. PAS, Z. II 65.

A MAIMUȚĂRÍ ~ésc tranz. (persoane și manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură. /maimuță + suf. ~ări

A SE MAIMUȚĂRÍ mă ~ésc intranz. fam. A-și urâți în mod voit expresia feței; a face grimase. /maimuță + suf. ~ări

maimuțărì v. a căuta să imite (cum fac maimuțele).

maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maimuțărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțărésc, imperf. 3 sg. maimuțăreá; conj. prez. 3 să maimuțăreáscă

maimuțărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțărésc, imperf. 3 sg. maimuțăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. maimuțăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAIMUȚĂRÍ vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strâmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)

MAIMUȚĂRI vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strîmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ atîta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)

Intrare: maimuțărit
maimuțărit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimuțărit
  • maimuțăritul
  • maimuțăritu‑
  • maimuțări
  • maimuțărita
plural
  • maimuțăriți
  • maimuțăriții
  • maimuțărite
  • maimuțăritele
genitiv-dativ singular
  • maimuțărit
  • maimuțăritului
  • maimuțărite
  • maimuțăritei
plural
  • maimuțăriți
  • maimuțăriților
  • maimuțărite
  • maimuțăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: maimuțări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maimuțări
  • maimuțărire
  • maimuțărit
  • maimuțăritu‑
  • maimuțărind
  • maimuțărindu‑
singular plural
  • maimuțărește
  • maimuțăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maimuțăresc
(să)
  • maimuțăresc
  • maimuțăream
  • maimuțării
  • maimuțărisem
a II-a (tu)
  • maimuțărești
(să)
  • maimuțărești
  • maimuțăreai
  • maimuțăriși
  • maimuțăriseși
a III-a (el, ea)
  • maimuțărește
(să)
  • maimuțărească
  • maimuțărea
  • maimuțări
  • maimuțărise
plural I (noi)
  • maimuțărim
(să)
  • maimuțărim
  • maimuțăream
  • maimuțărirăm
  • maimuțăriserăm
  • maimuțărisem
a II-a (voi)
  • maimuțăriți
(să)
  • maimuțăriți
  • maimuțăreați
  • maimuțărirăți
  • maimuțăriserăți
  • maimuțăriseți
a III-a (ei, ele)
  • maimuțăresc
(să)
  • maimuțărească
  • maimuțăreau
  • maimuțări
  • maimuțăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maimuțări

  • 1. tranzitiv A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imita maimuți attach_file un exemplu
    exemple
    • Făcea pozne și la bucătărie cînd se întîmpla să lipsească bucătăreasa, maimuțărindu-i pe clienți, pe cliente. PAS, Z. II 65.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: fandosi schimonosi strâmba

etimologie:

  • Maimuță + sufix -ări.
    surse: DEX '98 DEX '09