opțiuni
  • info
16 definiții pentru maimuți

Explicative DEX

MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A maimuțări (1). – Din maimuță.

maimuți [At: BARIȚIU, P. A., II, 40 / V: (nob; cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: maimuță] 1-3 vtr (Înv) A (se) maimuțări (1-3).

MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A maimuțări. – Din maimuță.

MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. A maimuțări. Nae, iritat, maimuțindu-mi tonul: Da cuponul de iulie? CARAGIALE, M. 197.

maimuța v vz maimuți

maimuțesc, ~ească a [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: maimuță + -esc] (Rar) 1 Care aparține maimuței (1) Si: (rar) momițesc (1). 2 Referitor la maimuță (1) Si: (rar) momițesc (2). 3 Ca al maimuței (1) Si: (rar) momițesc (3).

MAIMUȚĂRI (-ăresc), MAIMUȚI (-țesc) vb. tr. A imita (ca maimuța) gesturile, apucăturile altuia: c’o violență de gesturi și de ton, care nu ține de firea lor, maimuțăresc revolta oamenilor de convingeri (VLAH.); maimuțind pe Dumnezeul creator, care poruncise să se facă lumină, călugării răspîndiră întunericul, strigînd: „fiat nox!” (NEGR.).

maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc.

Ortografice DOOM

maimuți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțesc, 3 sg. maimuțește, imperf. 1 maimuțeam; conj. prez. 1 sg. să maimuțesc, 3 să maimuțească

maimuți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțesc, imperf. 3 sg. maimuțea; conj. prez. 3 să maimuțească

maimuți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțesc, imperf. 3 sg. maimuțea; conj. prez. 3 sg. și pl. maimuțească

Sinonime

MAIMUȚI vb. v. maimuțări, poci, schimonosi, strâmba.

maimuți vb. IV. (rar) 1 refl. (despre oameni) v. Maimuțări. Poci1. Schimonosi. Strâmba. 2 tr. (compl. indică oameni) v. Imita. Maimuțări.

maimuți vb. v. MAIMUȚĂRI. POCI. SCHIMONOSI. STRÎMBA.

Tezaur

MAIMUȚI vb. IV. (Astăzi rar) 1. T r â n z. A maimuțări (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Domnișorii din Cluj voiau să maimuțească... pe tinerimea franceză din Paris. BARIȚIU, P. A. II, 40. Maimuțind pre Dumnezeul creator care poruncise să se facă lumină, călugării răspîndiră întunericul. NEGRUZZI, S. I, 202. Bine, da numai rapița e?. . . da grîul?.. . da porumbul? ... da alelalte? Nae iritat, maimuțindu-mi tonul: – Da cuponul de iulie? ... CARAGIALE, M. 197. Maimuțează și ei, bieții, . . . pe oamenii cei mari. ISPIRESCU, ap. TDRG. R e f l. A se maimuțări (2). Mai în toate veacurile . . . ne maimuțirăm ori ca vecinu ăl mai puternic d-afară, ori ca dușmana ăl mai voinic dinăuntru. JIPESCU, ap. TDRG. – Prez. ind.: maimuțesc. – Și: (neobișnuit) maimuța vb. I. – V. maimuță.

MAIMUȚA vb. I v. maimuți.

Intrare: maimuți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maimuți
  • maimuțire
  • maimuțit
  • maimuțitu‑
  • maimuțind
  • maimuțindu‑
 singular plural
  • maimuțește
  • maimuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maimuțesc
 (să)
  • maimuțesc
  • maimuțeam
  • maimuții
  • maimuțisem
a II-a (tu)
  • maimuțești
 (să)
  • maimuțești
  • maimuțeai
  • maimuțiși
  • maimuțiseși
a III-a (el, ea)
  • maimuțește
 (să)
  • maimuțească
  • maimuțea
  • maimuți
  • maimuțise
plural I (noi)
  • maimuțim
 (să)
  • maimuțim
  • maimuțeam
  • maimuțirăm
  • maimuțiserăm
  • maimuțisem
a II-a (voi)
  • maimuțiți
 (să)
  • maimuțiți
  • maimuțeați
  • maimuțirăți
  • maimuțiserăți
  • maimuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • maimuțesc
 (să)
  • maimuțească
  • maimuțeau
  • maimuțiră
  • maimuțiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maimuța
  • maimuțare
  • maimuțat
  • maimuțatu‑
  • maimuțând
  • maimuțându‑
 singular plural
  • maimuțează
  • maimuțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maimuțez
 (să)
  • maimuțez
  • maimuțam
  • maimuțai
  • maimuțasem
a II-a (tu)
  • maimuțezi
 (să)
  • maimuțezi
  • maimuțai
  • maimuțași
  • maimuțaseși
a III-a (el, ea)
  • maimuțează
 (să)
  • maimuțeze
  • maimuța
  • maimuță
  • maimuțase
plural I (noi)
  • maimuțăm
 (să)
  • maimuțăm
  • maimuțam
  • maimuțarăm
  • maimuțaserăm
  • maimuțasem
a II-a (voi)
  • maimuțați
 (să)
  • maimuțați
  • maimuțați
  • maimuțarăți
  • maimuțaserăți
  • maimuțaseți
a III-a (ei, ele)
  • maimuțează
 (să)
  • maimuțeze
  • maimuțau
  • maimuțară
  • maimuțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maimuți, maimuțescverb

etimologie:
  • maimuță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.