17 definiții pentru mahmur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mahmur, ~ă [At: MOXA, 389/17 / V: (reg) ~hamur sn, a, mamur sn / Pl: ~i, ~e, / E: tc mahmur] 1-2 smf, a (Persoană) care nu și-a revenit complet din beție. 3-4 (Rar) smf, a (Persoană) care nu și-a revenit din somn. 5 a Prost dispus. 6 sn (Reg) Mahmureală (1). 7 sn (Reg) Dispoziție sufletească. 8 sn (Îrg; îf mamur) Fel de a fi al cuiva. 9 sn (Îvp; îe) A scoate ~ul din om A enerva pe cineva.

MAHMÚR, -Ă, mahmuri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care nu și-a revenit complet din beție sau din somn; care este cu capul încă tulbure. 2. Adj. Prost dispus, lipsit de voie bună, supărat, posomorât. 3. S. n. (Reg.) Dispoziție (bună sau rea) a cuiva. ◊ Expr. (Reg.) A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva (pe cineva). – Din tc. mahmur.

MAHMÚR, -Ă, mahmuri, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care nu și-a revenit complet din beție sau din somn; care este cu capul încă tulbure, care se simte indispus după beție sau după un somn neîmplinit. 2. Adj. Prost dispus, lipsit de voie bună, supărat, posomorât. 3. S. n. Dispoziție (bună sau rea) a cuiva. ◊ Expr. (Reg.) A scoate mahmurul (din cineva) = a duce la exasperare, a enerva (pe cineva). – Din tc. mahmur.

MAHMÚR, -Ă, mahmuri, -e, adj. (Despre persoane) Fără chef, indispus, posomorit, buimac (de băutură, de prea mult somn etc.). Fusese mahmur, cum era firesc după chef cu băutură tare și proastă. PAS, E. II 18. S-a sculat acum mahmur; somnul de după prînz nu i-a priit. BASSARABESCU, S. N. 13. ◊ (Substantivat) Cunosc leac pentru mahmuri, SADOVRANU, Z. C. 65. Borșul acru... îl mănîncă cu gust cei mahmuri de beție. ȘEZ. VI 65. ◊ (Substantivat, n., în expr.) A scoate mahmurul (din cineva) = a face (pe cineva) să-și iasă din fire, a cicăli, a sîcîi, a enerva. Știi că și mătușa Măriuca e una din cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de înțeles. CREANGĂ, A. 59.

MAHMÚR ~ă (~i, ~e) 1) Care este buimac de beție sau de somn; în stare de indispoziție provocată de beție sau de nesomn. 2) pop. Care se află într-o stare de indispoziție sufletească; lipsit de buna dispoziție; posomorât; supărat. /<turc. mahmur

mahmur a. 1. amețit (de vin, de somn): ceva de băut mahmurilor CR.; 2. rău dispus (după chef sau insomnie): posomorit cât un Pașă mahmur AL. [Turc. MAHMUR]. ║ n. indispozițiune (după beție): mătușa,... scoate mahmurul din om CR.

mahmúr, -ă adj. (turc. ar. mahmur; ngr. makmúris, sîrb. mamuran, ung. mámoros, mámorosan). Fam. Cam beat, amețit, călit (maĭ ales după ce-aĭ dormit după beție și tot nu țĭ-e capu limpede încă). S. n., pl. urĭ. Mahmureală, amețeală rămasă după beție. A-țĭ ĭeși mahmuru, a te trezi din beție, a te dezmeți.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mahmúr1 adj. m., pl. mahmúri; f. mahmúră, pl. mahmúre

mahmúr adj. m., pl. mahmúri; f. sg. mahmúră, pl. mahmúre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAHMÚR s. v. mahmureală.

MAHMÚR adj. indispus, (înv.) tiriachiu. (Om ~ după chef.)

MAHMUR adj. indispus, (înv.) tiriachiu. (Om ~ după chef.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mahmúr (mahmúră), adj.1. Cu capul tulbure după beție. – 2. Indispus, posomorît. – 3. (S. n.) Indispoziție după o beție. Mr. mahmur. Tc. mahmur, din arab. mahmūr (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 243; Lokotsch 1359; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχμούρης, bg. mahmuren, sb. mahmuran.Der. mahmurie, s. f. (indispoziție).

Intrare: mahmur
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mahmur
  • mahmurul
  • mahmuru‑
  • mahmu
  • mahmura
plural
  • mahmuri
  • mahmurii
  • mahmure
  • mahmurele
genitiv-dativ singular
  • mahmur
  • mahmurului
  • mahmure
  • mahmurei
plural
  • mahmuri
  • mahmurilor
  • mahmure
  • mahmurelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)