Definiția cu ID-ul 502287:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mahmúr (mahmúră), adj.1. Cu capul tulbure după beție. – 2. Indispus, posomorît. – 3. (S. n.) Indispoziție după o beție. Mr. mahmur. Tc. mahmur, din arab. mahmūr (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Șeineanu, II, 243; Lokotsch 1359; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχμούρης, bg. mahmuren, sb. mahmuran.Der. mahmurie, s. f. (indispoziție).