4 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

magnifica vt [At: F (1872), 75 / Pzi: magnific / E: fr magnifier cf lat magnificare] (Îvr) A preamări.

MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique.

MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique.

magnific, ~ă a, av [At: LĂZĂRESCU, S. 19/21 / V: (înv) manific, ~nef~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr magnifique] 1-2 (Într-un mod) care arată un lux neobișnuit, o bogăție extraordinară Vz fastuos, somptuos. 3-4 Splendid. 5-6 Foarte frumos Si: desăvârșit, perfect, strălucit.

MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -e, adj. (Livresc) Măreț, grandios, splendid. Un clopot magnific de cleștar. CAMIL, PETRESCU, V. 26. Ceea ce se exprimă, ceea ce s-a dezvelit în aceste magnifice versuri... e cerința intimă a naturii poetului, cerința de dreptate, de bunătate. GHEREA, ST. CR. I 215.

MAGNÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Măreț, grandios, minunat. [Cf. fr. magnifique, lat. magnificus].

MAGNÍFIC, -Ă adj. măreț, grandios. ◊ foarte frumos; superb, minunat. (< fr. magnifique, lat. magnificus)

MAGNÍFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care impresionează prin perfecțiunea calităților; cu calități perfecte; splendid; superb. 2) (cu valoare de superlativ) Care se impune prin calități extraordinare; foarte frumos. /<fr. magnifique

*magnífic, -ă adj. (lat. magnificus, d. magnus, mare, și fácere, a face). Măreț, strălucit: templu, palat magnific, (fig.) orator, discurs magnific. Glorios: titlu magnific. Adv. În mod magnific.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnífic adj. m., pl. magnífici; f. magnífică, pl. magnífice

magnífic adj. m., pl. magnífici; f. sg. magnífică, pl. magnífice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAGNÍFIC adj. v. bogat, falnic, fastuos, grandios, impozant, impresionant, impunător, luxos, maiestos, mare, măreț, minunat, pompos, semeț, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor.

magnific adj. v. BOGAT. FALNIC. FASTUOS. GRANDIOS. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNĂTOR. LUXOS. MAIESTOS. MARE. MĂREȚ. MINUNAT. POMPOS. SEMEȚ. SOMPTUOS. SPLENDID. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAURENȚIU MAGNIFICUL v. Medici.

Medinilla magnifica Lindl. Specie care înflorește în febr.-aug. Flori roz, numeroase, cu bractee foarte mari, albe-roz, în raceme pendente (cca 35 cm lungime). Frunze persistente, mari, groase, pieloase, sesile, opuse, ovat-oblonge, cca 25 cm lungime, cu 3 nervuri. Plantă înaltă de cca 1,25 m cu ramuri groase, 4-unghiulare, cu peri aspri la noduri.

Miconia magnifica Triana (syn. Cyanophyllum magnificum Lind.). Specie cu flori în paniculă ramificată, nesemnificative. Frunze (cca 60-80 cm lungime) oblong-lanceolate, acute, scurt-pețiolate, pe partea superioară verzi-catifelate cu nervurile principale albe, pe cea inferioară albăstrui-roșietice, lucioase.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNIFICA vb. I. T r a n z. (Învechit, rar) A preamări, a lăuda, a glorifica. Cf. COSTINESCU. Pe mii de inși auzeam magnificînd frumsețea acestei reședințe. F (1872), 75. - Prez. ind.: ? – Din fr. magnifier, cf. lat. m a g n i f i c a r e.

MAGNIFIC, -Ă adj. (Despre obiecte) Care arată un lux neobișnuit, o bogăție extraordinară, somptuos, fastuos; (despre fenomene ale naturii) splendid, grandios, măreț. Se va îmbarca din piaceta St. Marco și va fi escortat de glasul magneficului tuci [ = clopot]. LĂZĂRESCU, S. 19/21. Aurora boreală este un fenomen din cele mai frumoase și mai magnifice. BARASCH, M. III, 119/29. Deși magnifică, strălucită și colosală această clădire, toate într-însa sînt așa de proporționate, încît ți se pare că n-ar fi mare. CODRU-DRĂGUȘANU, c. 44. Pe cînd floarea societății din București petrecea în sala teatrului. . ., privind magnificul fast al lui Caragea..., slugile... așteptau acolo ieșirea boierilor din teatru. FILIMON, O. I, 231, cf. 292, II, 17, 208. În golul clar, Ca sub un clopot magnific De cleștar, Eu îți priveam extatic Silueta și ovalul pur. CAMIL PETRESCU, V. 26. ◊ ( Rar, despre persoane, în special ca epitet pe lîngă unele titluri de noblețe sau în anumite titulaturi) Magnefici seniori, vă cei iertare. LĂZĂRESCU, S. 100/28. Sînt în plăcuta pozițiune de a . . . preda [actul] rectorului magnific al universității. SBIERA, F. S. 296. F i g. Dar valuri îndîrjite urca în mine ura, Domnea Satan în mine, magnific înger pal. MACEDONSKI, O. I, 90. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvîrșit, perfect. Ceea ce se exprimă, ceea ce s-a dezvelit în aceste magnifice versuri. .. e cerința intimă a naturei poetului, cerința de dreptate, de bunătate. GHEREA, ST. CR. I 215. ◊ (Adverbial) îți sînt mult datoare, dar mă voi plăti magnific. LĂZĂRESCU S. 36/25. (Exclamativ) Magnific! Credeam că numai credincioasele noastre pumnale ne vor scăpa. id. ib.16/9. - Pl.: magnifici, -ce. - – Și: (învechit) manífic, -ă (PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W.), magnéfic, -ă adj. – Din fr. magnifique.

Intrare: magnifica
magnifica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: magnific
magnific adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnific
  • magnificul
  • magnificu‑
  • magnifică
  • magnifica
plural
  • magnifici
  • magnificii
  • magnifice
  • magnificele
genitiv-dativ singular
  • magnific
  • magnificului
  • magnifice
  • magnificei
plural
  • magnifici
  • magnificilor
  • magnifice
  • magnificelor
vocativ singular
plural
Intrare: Medinilla magnifica
Medinilla magnifica park  nomenclatura binară
compus
  • Medinilla magnifica
Intrare: Miconia magnifica
Miconia magnifica park  nomenclatura binară
compus
  • Miconia magnifica
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magnific

  • 1. livresc De un fast ieșit din comun.
    exemple
    • Un clopot magnific de cleștar. CAMIL, PETRESCU, V. 26.
      surse: DLRLC
    • Ceea ce se exprimă, ceea ce s-a dezvelit în aceste magnifice versuri... e cerința intimă a naturii poetului, cerința de dreptate, de bunătate. GHEREA, ST. CR. I 215.
      surse: DLRLC

etimologie: