Definiția cu ID-ul 1251150:
Tezaur
MAGNIFICA vb. I. T r a n z. (Învechit, rar) A preamări, a lăuda, a glorifica. Cf. COSTINESCU. Pe mii de inși auzeam magnificînd frumsețea acestei reședințe. F (1872), 75. - Prez. ind.: ? – Din fr. magnifier, cf. lat. m a g n i f i c a r e.
Exemple de pronunție a termenului „magnifica” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1