2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETIZÁRE, magnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. ♦ Stare a unui corp magnetizat. – V. magnetiza.

MAGNETIZÁRE, magnetizări, s. f. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. ♦ Stare a unui corp magnetizat. – V. magnetiza.

magnetizare sf [At: BARASCH, M. III, 61/25 / Pl: ~zări / E: magnetiza] 1 Operație de transformare în magnet a unui corp constituit din material feromagnetic Si: (înv) magnetizație (1). 2 (Pex) Stare a unui corp care a suferit o magnetizare (1). 3 Practică medicală urmărind comunicarea sau dezvoltarea magnetismului animal la o ființă, în scopuri terapeutice. 4 (Fig; înv) Atracție puternică.

MAGNETIZÁRE, magnetizări, s. f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei.

MAGNETIZÁRE s.f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei; polarizare magnetică; magnetizație. [< magnetiza].

MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. ◊ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor.Fig. A exercita asupra cuiva o atracție puternică. 2. Refl. (Fam.) A se ameți de băutură. – Din fr. magnétiser.

MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. ◊ Refl. Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor.Fig. A exercita asupra cuiva o atracție puternică. 2. Refl. (Fam.) A se ameți de băutură. – Din fr. magnétiser.

magnetiza [At: BARASCH, M. III, 61/22 / Pzi: ~zez / E: fr magnétiser] 1 vt A conferi unui corp proprietăți magnetice Si: (îvr) a magnita. 2-3 vtr A (se) transforma în magnet. 4 vt A utiliza asupra cuiva magnetismul animal în scopuri terapeutice. 5 vr (Pex; gmț) A se îmbăta. 6 vt (Fig) A exercita asupra cuiva o atracție puternică și misterioasă.

MAGNETIZÁ, magnetizez, vb. I. Tranz. A aduce un corp în starea în care are, permanent sau temporar, proprietăți de magnet. A magnetiza o bară de fier.Fig. A atrage cu o forță irezistibilă. Eu o urmam, ca și cînd eram magnetizat. BOLINTINEANU, O. 382.

MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. A da unui metal proprietăți magnetice. 2. (Fig.) A exercita o mare influență asupra cuiva, a atrage puternic, în mod irezistibil. ♦ refl. (fam.) A se îmbăta. [< fr. magnétiser, cf. germ. magnetisieren].

MAGNETIZÁ vb. I. tr. 1. a da unui metal proprietăți magnetice. 2. (fig.) a exercita o mare influență, o atracție irezistibilă asupra cuiva; a fascina. II. refl. (fam.) a se ameți de băutură. (< fr. magnétiser)

A MAGNETIZÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A face să se magnetizeze. 2) fig. A pune stăpânire în întregime, exercitând o influență puternică. /<fr. magnétiser

A SE MAGNETIZÁ se ~eáză intranz. (despre corpuri feromagnetice) A căpăta proprietăți de magnet. /<fr. magnétiser

magnetizà v. 1. a. comunica proprietățile magnetului: a magnetiza fierul; 2. a influența fizicește prin procedările magnetismului animal; fig. a dobândi o mare influență asupra cuiva.

*magnetizațiúne f. Acțiunea de a magnetiza. – Și -áție, dar ob. -áre.

*magnetizéz v. tr. (d. magnetic). Comunic proprietățile magnetuluĭ: a magnetiza o lamă de oțel. Influențez în mod fizic pin magnetizm animal (ipnotizez). Fig. Exercit asupra cuĭva o influență puternică și misterioasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

magnetizare s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări

magnetizáre s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări

magnetiza (a ~) vb., ind. prez. 3 magnetizea

magnetizá vb., ind. prez. 1 sg. magnetizéz, 3 sg. și pl. magnetizeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAGNETIZÁRE s. (FIZ.) 1. polarizare magnetică, (înv.) magnetizație. 2. magnetizare remanentă v. remanență magnetică; magnetizare reziduală v. remanență magnetică.

MAGNETIZARE s. (FIZ.) (înv.) magnetizație.

MAGNETIZÁ vb. v. ameți, atrage, captiva, chercheli, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, îmbăta, încânta, răpi, seduce, subjuga, turmenta, vrăji.

magnetiza vb. v. AMEȚI. ATRAGE. CAPTIVA. CHERCHELI. CUCERI. DELECTA. DESFĂTA. FASCINA. FERMECA. ÎMBĂTA. ÎNCÎNTA. RĂPI. SEDUCE. SUBJUGA. TURMENTA. VRĂJI.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNETIZARE s. f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei. 1. Operație de transformare în magnet a unui corp constituit dintr-un material feromagnetic, (învechit) magnetizație; p. ext. starea unui corp care a suferit această transformare. Felul magnetizării oțelului este în chipul următor. BARASCH, M. III, 61/25. Clipelnica magnetizare a unui fer carele va fi slujit de a trage cătră sine un alt fer. ROM. LIT. 3862/29. Acest fenomen se numește magnetizare prin influență. PONI, F. 236. 2. Practică medicală urmărind comunicarea sau dezvoltarea magnetismului animal la o ființă, în scopuri terapeutice. Cf.: COSTINESCU. 3. F i g. Atracție puternică. Cf. PONTBRIANT, D. – Pl.: magnetizări. – V. magnetiza.

MAGNETIZA vb. I. Tranz. 1. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. E greu de a magnetiza oțelul, și trebuie o lucrare complicată. BARASCH, M. III, 61/22. 2. A comunica cuiva magnetism animal (în scopuri terapeutice). ♦ Refl. A-și stimula magnetismul animal; p. e x t. (glumeț) a se îmbăta. Mănîncă, bea, fă petreceri și magnetizează-te, dar magnetizează-te strașnic cu jamaică. CARAGIALE, O. VI, 205. 3. F i g. A exercita asupra cuiva o atracție puternică (și misterioasă). Cf. PONTBRIANT, D. – Prez. ind.: magnetizez. – Din fr. magnétiser.

Intrare: magnetizare
magnetizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetizare
  • magnetizarea
plural
  • magnetizări
  • magnetizările
genitiv-dativ singular
  • magnetizări
  • magnetizării
plural
  • magnetizări
  • magnetizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: magnetiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • magnetiza
  • magnetizare
  • magnetizat
  • magnetizatu‑
  • magnetizând
  • magnetizându‑
singular plural
  • magnetizea
  • magnetizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • magnetizez
(să)
  • magnetizez
  • magnetizam
  • magnetizai
  • magnetizasem
a II-a (tu)
  • magnetizezi
(să)
  • magnetizezi
  • magnetizai
  • magnetizași
  • magnetizaseși
a III-a (el, ea)
  • magnetizea
(să)
  • magnetizeze
  • magnetiza
  • magnetiză
  • magnetizase
plural I (noi)
  • magnetizăm
(să)
  • magnetizăm
  • magnetizam
  • magnetizarăm
  • magnetizaserăm
  • magnetizasem
a II-a (voi)
  • magnetizați
(să)
  • magnetizați
  • magnetizați
  • magnetizarăți
  • magnetizaserăți
  • magnetizaseți
a III-a (ei, ele)
  • magnetizea
(să)
  • magnetizeze
  • magnetizau
  • magnetiza
  • magnetizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magnetizare, magnetizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) magnetiza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: magnetizație
    • 1.1. Stare a unui corp magnetizat. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi magnetiza DEX '09 DEX '98 DN

magnetiza, magnetizezverb

  • 1. tranzitiv A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: demagnetiza
    • format_quote A magnetiza o bară de fier. DLRLC
    • format_quote reflexiv Corpurile feromagnetice se magnetizează ușor. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. figurat A exercita asupra cuiva o atracție puternică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: fascina
      • format_quote Eu o urmam, ca și cînd eram magnetizat. BOLINTINEANU, O. 382. DLRLC
  • 2. reflexiv familiar A se ameți de băutură. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.