magnetizare sf [At: BARASCH, M. III, 61/25 / Pl: ~zări / E: magnetiza] 1 Operație de transformare în magnet a unui corp constituit din material feromagnetic Si: (înv) magnetizație (1). 2 (Pex) Stare a unui corp care a suferit o magnetizare (1). 3 Practică medicală urmărind comunicarea sau dezvoltarea magnetismului animal la o ființă, în scopuri terapeutice. 4 (Fig; înv) Atracție puternică.

MAGNETIZARE, magnetizări, s. f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei.

MAGNETIZARE s.f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei; polarizare magnetică; magnetizație. [< magnetiza].

*magnetizațiúne f. Acțiunea de a magnetiza. – Și -áție, dar ob. -áre.

magnetizare s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări

magnetizare s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări

magnetizare s. f., g.-d. art. magnetizării; pl. magnetizări

MAGNETIZARE s. (FIZ.) 1. polarizare magnetică, (înv.) magnetizație. 2. magnetizare remanentă v. remanență magnetică; magnetizare reziduală v. remanență magnetică.

magnetizare s.f. I 1 (fiz.) polarizare magnetică, <înv.> magnetizație. Magnetizarea este proprie corpurilor care posedă proprietăți magnetice. 2 (fiz.) magnetizare remanentă = magnetizare reziduală = remanență magnetică. Magnetizarea remanentă este starea de polarizare a unui corp electric, păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. 3 (med.) magnetizație. Prin magnetizare se urmărește dezvoltarea magnetismului animal la o ființă, în scopuri terapeutice. II fig. captivare, delectare, desfătare, fascinare¹, fascinație, fermecare, încântare, seducere, seducție, <fig.> cucerire, hipnotizare, hipnoză, răpire, subjugare, vrăjire, <fig.; înv.> piștă, răpitură. Filmul și-a atins scopul: magnetizarea spectatorilor.

MAGNETIZARE s. (FIZ.) (înv.) magnetizație.

MAGNETIZARE s. f. Acțiunea de a magnetiza și rezultatul ei. 1. Operație de transformare în magnet a unui corp constituit dintr-un material feromagnetic, (învechit) magnetizație; p. ext. starea unui corp care a suferit această transformare. Felul magnetizării oțelului este în chipul următor. BARASCH, M. III, 61/25. Clipelnica magnetizare a unui fer carele va fi slujit de a trage cătră sine un alt fer. ROM. LIT. 386²/29. Acest fenomen se numește magnetizare prin influență. PONI, F. 236. 2. Practică medicală urmărind comunicarea sau dezvoltarea magnetismului animal la o ființă, în scopuri terapeutice. Cf.: COSTINESCU. 3. F i g. Atracție puternică. Cf. PONTBRIANT, D. – Pl.: magnetizări. – V. magnetiza.