MAGNETIZA vb. I. Tranz. 1. A face ca un corp să capete, permanent sau temporar, proprietăți de magnet; a transforma în magnet. E greu de a magnetiza oțelul, și trebuie o lucrare complicată. BARASCH, M. III, 61/22. 2. A comunica cuiva magnetism animal (în scopuri terapeutice). ♦ Refl. A-și stimula magnetismul animal; p. e x t. (glumeț) a se îmbăta. Mănîncă, bea, fă petreceri și magnetizează-te, dar magnetizează-te strașnic cu jamaică. CARAGIALE, O. VI, 205. 3. F i g. A exercita asupra cuiva o atracție puternică (și misterioasă). Cf. PONTBRIANT, D. – Prez. ind.: magnetizez. – Din fr. magnétiser.