13 definiții pentru magic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁGIC, -Ă, magici, -ce, adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. Fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique.

MÁGIC, -Ă, magici, -ce, adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult, misterios, tainic. 2. Fig. Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie; fermecător, încântător, feeric. – Din fr. magique.

magic, ~ă [At: AR (1829), 332 11 / V: (înv) ~ghic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr magique, gr μαγιϰός] 1-2 a, av (Într-un mod) care privește magia (1) Si: ocult, misterios, (înv) maghicesc (1-2). Vz cabalistic. 3-4 a, av (Într-un mod) care aparține magiei (1) Si: ocult, misterios, (înv) maghicesc (3-4) Vz cabalistic. 5 a (Îs) Baghetă (sau, pop, vargă, nuielușă etc.) Baghetă a magicianului (1). 6 a (Îas; pex) Baghetă a scamatorului. 7 a (Îs) Cerc ~ Cerc trasat pe pământ în practicile de magie neagră, dincolo de care se crede că demonul invocat nu mai poate trece. 8 a (Îs) Lanternă ~ă Aparat care mărește și proiectează pe un ecran imaginea unor desene, schițe, diapozitive etc. introduse în interiorul lui. 9 a (Îs) Ochi ~ Indicator luminos de funcționare a aparatelor de recepție radiofonică sau radiotelegrafică. 10-11 a, av (Fig) (Într-un mod) care apare ca un efect de magie. 12-13 a, av (Într-un mod) care farmecă Si: feeric. 14-15 av, a (Într-un mod) care pare dotat cu puteri miraculoase Si: fermecat, vrăjit.

MÁGIC, -Ă, magici, -e, adj. 1. Care ține de magie sau derivă din ea, care se referă la magie; ocult, vrăjitoresc. Unde ești acuma, tu, magică nuielușă? CARAGIALE, O. III 24. Al idolilor preot, cu magice cuvinte, Mulțimii adunate oracole-mpărțea: Oracole viclene, de interes dictate. ALEXANDRESCU, P. 146. Lanternă magică v. lanternă. Baghetă magică v. baghetă. Ochi magic v. ochi. 2. Fig. Încîntător, fermecător, minunat, feeric, captivant. Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic, Pe orășelul meu tăcut. CAZIMIR, L. U. 38. Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44. În fața unui răsărit sau unui apus de soare magic... sufletul omenesc este uimit și înălțat. MACEDONSKI, O. IV 129. ◊ (Adverbial) Fulgii se legănau magic în luminile vitrinelor. C. PETRESCU, C. V. 162.

MÁGIC, -Ă adj. 1. De magie, referitor la magie; ocult. ◊ Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (p. ext.) de scamator. ♦ Ochi magic = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (Fig.) Fermecător, încântător, miraculos. [Cf. fr. magique, lat. magicus].

MÁGIC, -Ă adj. 1. referitor la magie; ocult. ♦ baghetă ~ă = baghetă de magician, (p. ext.) de scamator. ◊ ochi~ = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție. 2. (fig.) fermecător, încântător; feeric. (< fr. magique, lat. magicus)

MÁGIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de magie; referitor la magie. 2) fig. Cu proprietate de a exercita o influență foarte puternică. /<fr. magique

magic a. 1. ce ține de magie; 2. fig. care încântă, care amăgește: efect magic.

*mágic, -ă adj. (lat. mágicus, vgr. magikós). Relativ la magie. Fig. Miraculos, care produce efecte supranaturale: puterea magică a arteĭ. Lanterna magică, V. lanternă. Adv. În mod magic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mágic adj. m., pl. mágici; f. mágică, pl. mágice

mágic adj. m., pl. mágici; f. sg. mágică, pl. mágice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁGIC adj. 1. (livr.) cabalistic. (Puteri ~.) 2. v. vrăjitoresc. 3. v. fermecat. 4. v. misterios. 5. v. miraculos.

MAGIC adj. 1. vrăjitoresc, (pop.) fermecătoresc, măiestresc. (Îndeletniciri ~.) 2. fermecat, vrăjit. (Baghetă ~.) 3. misterios, ocult, (înv.) maghicesc. (Forțe ~.) 4. miraculos. (Un efect ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÁGIC, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult. ◊ (MAT.) Pătrat m. = tablou ale cărui căsuțe conțin numere care dau aceeași sumă pe fiecare rând, coloană și diagonală. ◊ Lanternă m. v. lanternă. (FIZ.) Număr m. = număr de protoni sau de neutroni ce conferă nucleului (care îi conține) o stabilitate deosebită. (LIT.) Realism m. = formă modernă de ficțiune literară în care realul se juxtapune fantasticului, visului, mitului, basmului etc. (ex. J.L. Borges, G. Garcia Márquez, M. Bontenpelli, I. Calvino, G. Grass, H. Alain-Fournier). 2. Fig. Fermecător, încântător; feeric.

Intrare: magic
magic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magic
  • magicul
  • magicu‑
  • magică
  • magica
plural
  • magici
  • magicii
  • magice
  • magicele
genitiv-dativ singular
  • magic
  • magicului
  • magice
  • magicei
plural
  • magici
  • magicilor
  • magice
  • magicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

magic

  • 1. Care ține de magie, privitor la magie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: misterios ocult tainic vrăjitoresc 2 exemple
    exemple
    • Unde ești acuma, tu, magică nuielușă? CARAGIALE, O. III 24.
      surse: DLRLC
    • Al idolilor preot, cu magice cuvinte, Mulțimii adunate oracole-mpărțea: Oracole viclene, de interes dictate. ALEXANDRESCU, P. 146.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. Baghetă magică = baghetă folosită de magician, (prin extrnsiune) de scamator.
      surse: DLRLC DN
    • 1.3. Ochi magic = indicator luminos de funcționare a aparatelor de radiorecepție.
      surse: DLRLC DN
  • 2. figurat Care apare ca o realizare minunată, ca un efect de magie.
    exemple
    • Coboară-ți, iarnă albă, vălul magic, Pe orășelul meu tăcut. CAZIMIR, L. U. 38.
      surse: DLRLC
    • Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44.
      surse: DLRLC
    • În fața unui răsărit sau unui apus de soare magic... sufletul omenesc este uimit și înălțat. MACEDONSKI, O. IV 129.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Fulgii se legănau magic în luminile vitrinelor. C. PETRESCU, C. V. 162.
      surse: DLRLC

etimologie: