opțiuni
  • info

10 definiții pentru vrăjitoresc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJITORESC, -EASCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. – Vrăjitor + suf. -esc.

VRĂJITORESC, -EASCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. – Vrăjitor + suf. -esc.

vrăjitoresc, ~ească a [At: (a. 1705) CANTEMIR, I. I., ap. TDRG / Pl: ~ești / E: vrăjitor + -esc] 1-5 Propriu vrăjitorului (1-5). 6-7 Care vrăjește (4-5) Si: (înv) vrăjmășesc (6-7). 8 Magic. 9 Supranatural.

vrăjitoresc, -ească adj. Care aparține vrăjitorului, care este făcut de vrăjitor; care vrăjește sau poate vrăji. Întîiele poezii au fost formule vrăjitorești (BLA.). • pl. -ești. /vrăjitor + -esc.

VRĂJITORESC, -EASCĂ, vrăjitorești, adj. De vrăjitor; al vrăjitorului; care poate vrăji. Au întîlnit o vrăjitoare ce-și fierbea în drum, cu puterea ei vrăjitorească, oala, fără foc sub ea. PAMFILE, M. R. I 150. Se temea să soarbă... socotind a fi o băutură vrăjitorească. DRĂGHICI, R. 184.

VRĂJITORESC ~ească (~ești) Care este caracteristic pentru vrăjitori; propriu vrăjitorilor. /vrăjitor + suf. ~esc

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrăjitoresc adj. m., f. vrăjitorească; pl. m. și f. vrăjitorești

vrăjitoresc adj. m., f. vrăjitorească; pl. m. și f. vrăjitorești

vrăjitoresc adj. m., f. vrăjitorească; pl. m. și f. vrăjitorești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VRĂJITORESC adj. magic, (pop.) fermecătoresc, măiestresc. (Practici ~ești.)

VRĂJITORESC adj. magic, (pop.) fermecătoresc, măiestresc. (Practici ~.).

Intrare: vrăjitoresc
vrăjitoresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjitoresc
  • vrăjitorescul
  • vrăjitorescu‑
  • vrăjitorească
  • vrăjitoreasca
plural
  • vrăjitorești
  • vrăjitoreștii
  • vrăjitorești
  • vrăjitoreștile
genitiv-dativ singular
  • vrăjitoresc
  • vrăjitorescului
  • vrăjitorești
  • vrăjitoreștii
plural
  • vrăjitorești
  • vrăjitoreștilor
  • vrăjitorești
  • vrăjitoreștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrăjitoresc, vrăjitoreascăadjectiv

  • 1. De vrăjitor; al vrăjitorului; care vrăjește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: fermecătoresc magic măiestresc
    • format_quote Au întîlnit o vrăjitoare ce-și fierbea în drum, cu puterea ei vrăjitorească, oala, fără foc sub ea. PAMFILE, M. R. I 150. DLRLC
    • format_quote Se temea să soarbă... socotind a fi o băutură vrăjitorească. DRĂGHICI, R. 184. DLRLC
etimologie:
  • Vrăjitor + sufix -esc. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.