magic, -ă adj. I 1 (despre semne, formule etc.) cabalistic, misterios, tainic. Încearcă să descifreze semnele magice săpate în piatra funerară. În timpul ceremonialului folosea formule magice. 2 (în credințe și superstiții; despre practici, îndeletniciri etc.) vrăjitoresc, <pop.> fermecătoresc, măiestresc, <înv.> vrăjesc. Era cunoscut printre vrăjitori pentru practicile lui magice fastuoase. 3 (mitol. pop.; despre anumite obiecte) fermecat, măiestru, minunat, năzdrăvan, vrăjit². Zâna a atins-o cu o baghetă magică și a transformat-o în privighetoare. 4 misterios, ocult, <înv.> maghicesc. Se teme de puterea magică a țigăncii. 5 miraculos, <înv.> ciudat. Medicamentul a avut un efect magic asupra lui. II fig. (mai ales despre elemente din natură, reprezentări artistice) feeric, fermecător, încântător, minunat, nălucitor, <fig.> ceresc, îmbătător, vrăjit². 0 noapte de toamnă timpurie, luminată de puzderia de stele, este magică și tulburătoare.