MÁGIC, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care ține de magie, privitor la magie; ocult. ◊ (MAT.) Pătrat m. = tablou ale cărui căsuțe conțin numere care dau aceeași sumă pe fiecare rând, coloană și diagonală. ◊ Lanternă m. v. lanternă. (FIZ.) Număr m. = număr de protoni sau de neutroni ce conferă nucleului (care îi conține) o stabilitate deosebită. (LIT.) Realism m. = formă modernă de ficțiune literară în care realul se juxtapune fantasticului, visului, mitului, basmului etc. (ex. J.L. Borges, G. Garcia Márquez, M. Bontenpelli, I. Calvino, G. Grass, H. Alain-Fournier). 2. Fig. Fermecător, încântător; feeric.