lotru, loatră [At: (a. 1521) DOC. Î. (XVI), 95 / V: (înv) loit~ sm / Pl: ~ri, loatre / E: ns cf pn lotr] 1 smf (Îvp) Persoană care fură Si: hoț, tâlhar, (pop) lotrean¹, (pop) lotreț. 2 smf (Pfm; gmț) Ștrengar. 3 smf (Pop) Haiduc. 4 smf (Înv) Răufăcător. 5 a (Reg) Iute în mișcări Si: energic, sprinten, vioi. 6 a (Reg; mai ales d. copii) Neastâmpărat. 7 a (Reg) Care nu poate păstra un secret. 8 a (Reg) Flecar. 9 a (Reg) Isteț. 10 a (Reg) Șmecher. 11 a (Reg) Gospodar. 12 a (Reg) Vesel. 13 a (Reg) Frumos îmbrăcat. 14 a (Reg) Chipeș. 15 a (Reg; d. oameni) Mândru de cineva, de ceva sau de sine însuși Si: arogant, încrezut. 16 a (Reg; d. oameni) Orgolios. 17 a (Trs; d. câini) Sprinten. 18 a (Trs; d. câini) Rău. 19 a (Reg; d. câini) Bucuros. 20 a (Reg; d. vipere) Vicleană.

LOTRU, lotri, s. m. (Învechit și popular) Hoț (de codru, de drumul mare), bandit, tîlhar. Mari lotri cu nume temut Cercat-au pe zînă s-o fure. BENIUC, V. 85. Uite așa, domnule prefect... pot veni asupra lor niște lotri. SADOVEANU, P. M. 94. ♦ (Popular) Persoană isteață și șireată; ștrengar, șmecher. Un cîne fuge spăriet, Șuieră-un lotru de băiet. EMINESCU, O. IV 195.

LOTRU s.m. (ȚR, Ban., Criș., Trans. S) Hoț, tîlhar. B: Atuncea iar să sculase niște lotri cu un domn despre Olt. LET. ȚR, 72^v; cf. LET. ȚR, 33^r, 33^v. C: Te faci gazdă de furi și de lotri. C 1692, 506^r. Lotru. Latro. AC, 351; cf. MCCR, 84. ◊ (Adjectival) Au fost un om foarte lotru si rău. S, 96^v. Etimologie: sl. lotrŭ, ceh., pol. lotr, scr. lotar, (gen.) lotra. Vezi și lotrame, lotri, lotrie. Cf. h î n s a r (1), j ă c a ș.

Lotru n. afluent de-a dreapta Oltului: 75 km. Stațiune de cale ferată.

lotru m. și a. 1. tălhar: lotrii stau la poartă OD.; 2. Mold. arțăgos (epitet dat mai ales haiducilor): lotrii, puișori de smei POP.; 3. Tr. ager, iute, viu. [Vechiu-rom. (document 1602) lotru, om fără căpătâiu = pol. LOTR, ștrengar, hoț (din nemț. Lotter)].

lótru m. (sîrb. lotar, gen. lotra, haĭmana, bețivan; slovac loter, lotra, ceh. pol. lotr, d. germ. lotter, om leneș, de unde și ung. lator. V. lotroman). Vechĭ. Azĭ. Trans. Hoț, șarlatan. Mîndru, fudul. Suc. Vesel, vioĭ. – Fem. loatră.

loatră sf vz lotru

loitru sm vz lotru

loátră, V. lotru.

lotru (înv., pop.) (desp. lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj. f., s. f. loatră, pl. loatre

lotru (înv., pop.) (lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj. f., s. f. loatră, pl. loatre

lotru s. m., adj. m. (sil. -tru), art. lotrul, pl. lotri, art. lotrii; f. sg. loatră, pl. loatre

LOTRU s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.

lotru s. v. BANDIT. HOȚ. PUNGAȘ. TÎLHAR.

lotru (lotri), s. m. – Hoț, bandit. Sl. lotrŭ (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176; Tiktin), cf. sb. lotar, slov. loter, ceh., pol. lotr. – Der. lotroman, s. m. (Trans. de V., bandit), cu suf. -man. Mag. lator poate să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408).

lotru, lotri, s.m., adj. – 1. Hoț, bandit, tâlhar. 2. (adj.) Glumeț, bun de gură, meșter la vorbă: „Cel mai lotru dintre ei devine pețitorul” (Calendar, 1980: 121). 3. Șmecher, tupeist: „Gura me din ce-i făcută? / Dint-on măr și dint-o turtă, / Care-i lotru, o sărută” (Bilțiu, 2006: 51). – Din sl. lotrǔ (Miklosich, Cihac, Tiktin, cf. DER); cf. pol. lotr „ștrengar, hoț” (Șăineanu, DEX, MDA) < germ. Lotter „om leneș” (Șăineanu).

lotru, -i, s.m. – 1. Hoț, bandit, tâlhar. 2. (adj.) Glumeț, bun de gură, meșter la vorbă: „Cel mai lotru dintre ei devine pețitorul” (Calendar 1980: 121). – Din sl. lotrǔ.

LOTRU 1. Râu afl. dr. al Oltului în aval de Brezoi; 80 km. Izvorăște din L. Gâlcescu (Masivul Parâng) și drenează în cursul inferior depr. Țara Loviștei. Pe cursul superior, la 1.300 m alt., s-a creat lacul de acumulare Vidra, iar în aval de acesta hidrocentrala Ciunget, cu o putere instalată de 519,3 MW, cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare ale țării. În arealul com. Malaia a fost construit lacul de acumulare Malaia-Brădișor și, respectiv, hidrocentrala Brădișor (115 MW). 2. Munții Lotrului, masiv muntos în partea centrală a Carpaților Meridionali, situat între aliniamentul văilor Sebeș-Sadu (la N) și Latorița-Lotru (la S), râul Olt (la E) și M-ții Parâng-Șureanu (la V), alcătuit din șisturi cristaline cu intruziuni granitoide, gnaisice, gnaisuri oculare și amfibolite. Alt. max.: 2.242 m (vf. Șteflești). Păstrează urme ale glaciației cuaternare (văi și circuri glaciare) și prezintă chei săpate de râuri (Cheile Latoriței). Acoperit cu păduri de molid în amestec cu fag și întinse pășuni alpine pe creste, la peste 1.800 m alt. În zona de izvor a râului Latorița se află rezervația forestieră Latorița (690 ha) alcătuită din arbori seculari de larice și zâmbru. Expl. de granit. 3. Pas de înălțime în partea de V a M-ților Parâng, la 1.800 m alt., care asigură trecerea între depresiunile Petroșani și Loviștea.