3 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÓTRU, LOÁTRĂ, lotri, loatre, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv. și pop.) Hoț, tâlhar. ♦ (Pop.) Ștrengar, șmecher. 2. Adj. (Reg.) Iute în mișcări, sprinten. ♦ Ager la minte, isteț. – Cf. pol. lotr.

LÓTRU, LOÁTRĂ, lotri, loatre, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Înv. și pop.) Hoț, tâlhar. ♦ (Pop.) Ștrengar, șmecher. 2. Adj. (Reg.) Iute în mișcări, sprinten. ♦ Ager la minte, isteț. – Cf. pol. lotr.

lotru, loatră [At: (a. 1521) DOC. Î. (XVI), 95 / V: (înv) loit~ sm / Pl: ~ri, loatre / E: ns cf pn lotr] 1 smf (Îvp) Persoană care fură Si: hoț, tâlhar, (pop) lotrean1, (pop) lotreț. 2 smf (Pfm; gmț) Ștrengar. 3 smf (Pop) Haiduc. 4 smf (Înv) Răufăcător. 5 a (Reg) Iute în mișcări Si: energic, sprinten, vioi. 6 a (Reg; mai ales d. copii) Neastâmpărat. 7 a (Reg) Care nu poate păstra un secret. 8 a (Reg) Flecar. 9 a (Reg) Isteț. 10 a (Reg) Șmecher. 11 a (Reg) Gospodar. 12 a (Reg) Vesel. 13 a (Reg) Frumos îmbrăcat. 14 a (Reg) Chipeș. 15 a (Reg; d. oameni) Mândru de cineva, de ceva sau de sine însuși Si: arogant, încrezut. 16 a (Reg; d. oameni) Orgolios. 17 a (Trs; d. câini) Sprinten. 18 a (Trs; d. câini) Rău. 19 a (Reg; d. câini) Bucuros. 20 a (Reg; d. vipere) Vicleană.

LÓTRU, lotri, s. m. (Învechit și popular) Hoț (de codru, de drumul mare), bandit, tîlhar. Mari lotri cu nume temut Cercat-au pe zînă s-o fure. BENIUC, V. 85. Uite așa, domnule prefect... pot veni asupra lor niște lotri. SADOVEANU, P. M. 94. ♦ (Popular) Persoană isteață și șireată; ștrengar, șmecher. Un cîne fuge spăriet, Șuieră-un lotru de băiet. EMINESCU, O. IV 195.

LOTRU s.m. (ȚR, Ban., Criș., Trans. S) Hoț, tîlhar. B: Atuncea iar să sculase niște lotri cu un domn despre Olt. LET. ȚR, 72v; cf. LET. ȚR, 33r, 33v. C: Te faci gazdă de furi și de lotri. C 1692, 506r. Lotru. Latro. AC, 351; cf. MCCR, 84. ◊ (Adjectival) Au fost un om foarte lotru si rău. S, 96v. Etimologie: sl. lotrŭ, ceh., pol. lotr, scr. lotar, (gen.) lotra. Vezi și lotrame, lotri, lotrie. Cf. h î n s a r (1), j ă c a ș.

Lotru n. afluent de-a dreapta Oltului: 75 km. Stațiune de cale ferată.

lotru m. și a. 1. tălhar: lotrii stau la poartă OD.; 2. Mold. arțăgos (epitet dat mai ales haiducilor): lotrii, puișori de smei POP.; 3. Tr. ager, iute, viu. [Vechiu-rom. (document 1602) lotru, om fără căpătâiu = pol. LOTR, ștrengar, hoț (din nemț. Lotter)].

lótru m. (sîrb. lotar, gen. lotra, haĭmana, bețivan; slovac loter, lotra, ceh. pol. lotr, d. germ. lotter, om leneș, de unde și ung. lator. V. lotroman). Vechĭ. Azĭ. Trans. Hoț, șarlatan. Mîndru, fudul. Suc. Vesel, vioĭ. – Fem. loatră.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lotru (înv., pop.) (desp. lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj. f., s. f. loatră, pl. loatre

lotru (înv., pop.) (lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj. f., s. f. loatră, pl. loatre

lótru s. m., adj. m. (sil. -tru), art. lótrul, pl. lotri, art. lótrii; f. sg. loátră, pl. loátre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LÓTRU s. v. bandit, hoț, pungaș, tâlhar.

lotru s. v. BANDIT. HOȚ. PUNGAȘ. TÎLHAR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lótru (lótri), s. m. – Hoț, bandit. Sl. lotrŭ (Miklosich, Fremdw., 106; Cihac, II, 176; Tiktin), cf. sb. lotar, slov. loter, ceh., pol. lotr.Der. lotroman, s. m. (Trans. de V., bandit), cu suf. -man. Mag. lator poate să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lótru, lotri, s.m., adj. – 1. Hoț, bandit, tâlhar. 2. (adj.) Glumeț, bun de gură, meșter la vorbă: „Cel mai lotru dintre ei devine pețitorul” (Calendar, 1980: 121). 3. Șmecher, tupeist: „Gura mé din ce-i făcută? / Dint-on măr și dint-o turtă, / Care-i lotru, o sărută” (Bilțiu, 2006: 51). – Din sl. lotrǔ (Miklosich, Cihac, Tiktin, cf. DER); cf. pol. lotr „ștrengar, hoț” (Șăineanu, DEX, MDA) < germ. Lotter „om leneș” (Șăineanu).

lótru, -i, s.m. – 1. Hoț, bandit, tâlhar. 2. (adj.) Glumeț, bun de gură, meșter la vorbă: „Cel mai lotru dintre ei devine pețitorul” (Calendar 1980: 121). – Din sl. lotrǔ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LOTRU 1. Râu afl. dr. al Oltului în aval de Brezoi; 80 km. Izvorăște din L. Gâlcescu (Masivul Parâng) și drenează în cursul inferior depr. Țara Loviștei. Pe cursul superior, la 1.300 m alt., s-a creat lacul de acumulare Vidra, iar în aval de acesta hidrocentrala Ciunget, cu o putere instalată de 519,3 MW, cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare ale țării. În arealul com. Malaia a fost construit lacul de acumulare Malaia-Brădișor și, respectiv, hidrocentrala Brădișor (115 MW). 2. Munții Lotrului, masiv muntos în partea centrală a Carpaților Meridionali, situat între aliniamentul văilor Sebeș-Sadu (la N) și Latorița-Lotru (la S), râul Olt (la E) și M-ții Parâng-Șureanu (la V), alcătuit din șisturi cristaline cu intruziuni granitoide, gnaisice, gnaisuri oculare și amfibolite. Alt. max.: 2.242 m (vf. Șteflești). Păstrează urme ale glaciației cuaternare (văi și circuri glaciare) și prezintă chei săpate de râuri (Cheile Latoriței). Acoperit cu păduri de molid în amestec cu fag și întinse pășuni alpine pe creste, la peste 1.800 m alt. În zona de izvor a râului Latorița se află rezervația forestieră Latorița (690 ha) alcătuită din arbori seculari de larice și zâmbru. Expl. de granit. 3. Pas de înălțime în partea de V a M-ților Parâng, la 1.800 m alt., care asigură trecerea între depresiunile Petroșani și Loviștea.

Intrare: Lotru
Lotru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lotru (adj.)
lotru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: lo-tru info
adjectiv (A99)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lotru
  • lotrul
  • lotru‑
  • loatră
  • loatra
plural
  • lotri
  • lotrii
  • loatre
  • loatrele
genitiv-dativ singular
  • lotru
  • lotrului
  • loatre
  • loatrei
plural
  • lotri
  • lotrilor
  • loatre
  • loatrelor
vocativ singular
plural
Intrare: lotru (s.m.)
  • silabație: lo-tru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lotru
  • lotrul
  • lotru‑
plural
  • lotri
  • lotrii
genitiv-dativ singular
  • lotru
  • lotrului
plural
  • lotri
  • lotrilor
vocativ singular
  • lotrule
plural
  • lotrilor
loitru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lotru, loatrăadjectiv

etimologie:

lotru, lotrisubstantiv masculin
loatră, loatresubstantiv feminin

învechit popular
  • 1. Bandit, hoț, pungaș, pungășoaică, tâlhar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mari lotri cu nume temut Cercat-au pe zînă s-o fure. BENIUC, V. 85. DLRLC
    • format_quote Uite așa, domnule prefect... pot veni asupra lor niște lotri. SADOVEANU, P. M. 94. DLRLC
    • format_quote glumeț Te cunoști, mîndro, cunoști, Te cunoști pe ochișori Că ești loatră de feciori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249. DLRLC
    • 1.1. Șmecher, ștrengar, ștrengăriță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un cîne fuge spăriet, Șuieră-un lotru de băiet. EMINESCU, O. IV 195. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.