lotru, loatră [At: (a. 1521) DOC. Î. (XVI), 95 / V: (înv) loit~ sm / Pl: ~ri, loatre / E: ns cf pn lotr] 1 smf (Îvp) Persoană care fură Si: hoț, tâlhar, (pop) lotrean¹, (pop) lotreț. 2 smf (Pfm; gmț) Ștrengar. 3 smf (Pop) Haiduc. 4 smf (Înv) Răufăcător. 5 a (Reg) Iute în mișcări Si: energic, sprinten, vioi. 6 a (Reg; mai ales d. copii) Neastâmpărat. 7 a (Reg) Care nu poate păstra un secret. 8 a (Reg) Flecar. 9 a (Reg) Isteț. 10 a (Reg) Șmecher. 11 a (Reg) Gospodar. 12 a (Reg) Vesel. 13 a (Reg) Frumos îmbrăcat. 14 a (Reg) Chipeș. 15 a (Reg; d. oameni) Mândru de cineva, de ceva sau de sine însuși Si: arogant, încrezut. 16 a (Reg; d. oameni) Orgolios. 17 a (Trs; d. câini) Sprinten. 18 a (Trs; d. câini) Rău. 19 a (Reg; d. câini) Bucuros. 20 a (Reg; d. vipere) Vicleană.

lotru m. și a. 1. tălhar: lotrii stau la poartă OD.; 2. Mold. arțăgos (epitet dat mai ales haiducilor): lotrii, puișori de smei POP.; 3. Tr. ager, iute, viu. [Vechiu-rom. (document 1602) lotru, om fără căpătâiu = pol. LOTR, ștrengar, hoț (din nemț. Lotter)].

lotru (înv., pop.) (desp. lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj. f., s. f. loatră, pl. loatre

lotru (înv., pop.) (lo-tru) adj. m., s. m., pl. lotri; adj. f., s. f. loatră, pl. loatre

lotru s. m., adj. m. (sil. -tru), art. lotrul, pl. lotri, art. lotrii; f. sg. loatră, pl. loatre

lotru, loatră s.m., s.f., adj. I 1 s.m. (în trecut; înv. și pop.) v. Haiduc. 2 s.m., s.f. (înv. și reg.) v. Hoț. Pungaș. 3 s.m. (reg.) v. Bandit. Tâlhar. 4 s.m. (jur.; înv.) v. Făptaș. Făptuitor. Infractor. Răufăcător. II adj. (reg.) 1 (despre ființe, mai ales despre oameni) v. Ager. Agil. Iute. Repede. Sprinten. Ușor². Vioi. Vivace. Zglobiu. 2 (despre oameni) v. Ager. Agil. Comprehensiv. Deștept. Dibaci. Inteligent. Iscusit. Isteț. Îndemânatic. Priceput. 3 (despre oameni) v. Șiret³. Șmecher. Viclean. 4 (despre ființe) v. Drăcos. Neastâmpărat. Nebun. Nebunatic. Sprințar. Vioi. Zăpăcit. Zbenguit². Zburdalnic. Zglobiu. Zvăpăiat. Zvânturat. Zvânturatic. 5 (despre oameni) v. Fudul. Grandoman. Infatuat. Închipuit. Încrezut. Înfumurat. Îngâmfat. Mândru. Megaloman. Orgolios. Prezumțios. Semeț. Suficient. Trufaș¹. Țanțoș. Vanitos.

LOTRU s.m. (ȚR, Ban., Criș., Trans. S) Hoț, tîlhar. B: Atuncea iar să sculase niște lotri cu un domn despre Olt. LET. ȚR, 72^v; cf. LET. ȚR, 33^r, 33^v. C: Te faci gazdă de furi și de lotri. C 1692, 506^r. Lotru. Latro. AC, 351; cf. MCCR, 84. ◊ (Adjectival) Au fost un om foarte lotru si rău. S, 96^v. Etimologie: sl. lotrŭ, ceh., pol. lotr, scr. lotar, (gen.) lotra. Vezi și lotrame, lotri, lotrie. Cf. h î n s a r (1), j ă c a ș.

lótru, loatră, lotri, loatre, s.m.f. și adj. 1. Hoț, bandit, tâlhar. 2. (adj.) Glumeț, bun de gură, meșter la vorbă: „Cel mai lotru dintre ei devine pețitorul” (Calendar, 1980: 121). 3. Șmecher, tupeist: „Gura mé din ce-i făcută? / Dint-on măr și dint-o turtă, / Care-i lotru, o sărută” (Bilțiu, 2006: 51). 4. Isteț: „Am gândit io că-s judecători, da fata dumneatale-i mai loatră” (Bilțiu, 2007: 186). – Din sl. lotrǔ (Tiktin, după DER); cf. pol. lotr „ștrengar, hoț” (Șăineanu, MDA).