20 de definiții pentru locotenență locotenință locotenție locuțiență locuțiință locuținție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = formă de guvernământ provizoriu instituită pe timpul cât scaunul domnesc rămânea vacant sau al absenței domnului; căimăcămie. – Din it. locotenenza.

locotenență sf [At: (a. 1848) DOC. EC. 952 / V: (iuz) ~nință, ~nție, locuțiență, locuțiință, locuținție / Pl: ~țe / E: it locotenenza, lm locumtenentia] 1 Funcție de locțiitor. 2s) ~ regală Guvernare provizorie exercitată de una sau mai multe persoane în timpul minoratului, absenței sau bolii unui monarh. 3 (În Țara Românească și în Moldova; îs) ~ domnească (sau, rar, princiară) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia Si: (înv) căimăcămie. 4 (Pex) Persoană care făcea parte dintr-o locotenență (3). corectată

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Înv.) Funcția de locțiitor. ◊ (În epoca modernă, în Țara Românească și în Moldova) Locotenență domnească = organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita atribuțiile acestuia; căimăcămie. – Din it. locotenenza.

LOCOTENÉNȚĂ, locotenențe, s. f. (Învechit) Organ administrativ-politic (compus de obicei din mai multe persoane) care ține locul domnitorului (sau al monarhului) și exercită atribuțiile acestuia în timpul absenței, a incapacității lui sau în cazul cînd tronul este vacant. V. regență, căimăcămie. Popularitatea locotenenței mergea descrescînd. GHICA, A. 38.

LOCOTENÉNȚĂ s.f. (În trecut) Organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia; persoană (sau persoanele) care deținea(u) această demnitate. [< it. luogotenenza].

LOCOTENÉNȚĂ s. f. (în trecut) organ administrativ-politic care ținea locul domnitorului și exercita funcțiile acestuia. (< it. locotenenza)

LOCOTENÉNȚĂ ~e f.: ~ domnească organ administrativ-politic, care ținea locul domnului, exercitând atribuțiile acestuia. /<it. lougotenenza

locotenență f. 1. funcțiunea locotenentului și gradul său; 2. în special, interimatul după abdicarea lui Cuza (1866): Locotenența domnească.

*locotenénță f., pl. e (it. loco- și luogotenenza, fr. lieutenance). Funcțiunea saŭ gradu de locotenent. Locotenență domnească, una saŭ maĭ multe persoane care țin locu unuĭ domn (cum a fost la 1866 în România după detronarea luĭ Cuza).

locotenință sf vz locotenență

locotenție sf vz locotenență

locuțiență sf vz locotenență

locuțiință sf vz locotenență

locuținție sf vz locotenență


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locotenénță s. f., g.-d. art. locotenénței; pl. locotenénțe

locotenénță s. f., g.-d. art. locotenénței; pl. locotenénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCOTENÉNȚĂ s. v. regență.

LOCOTENENȚĂ DOMNEÁSCĂ s. v. căimăcămie.

LOCOTENENȚĂ DOMNEASCĂ s. (IST.) căimăcămie.

Intrare: locotenență
locotenență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locotenență
  • locotenența
plural
  • locotenențe
  • locotenențele
genitiv-dativ singular
  • locotenențe
  • locotenenței
plural
  • locotenențe
  • locotenențelor
vocativ singular
plural
locotenință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locotenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuțiență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuțiință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locuținție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

locotenență locotenință locotenție locuțiență locuțiință locuținție

  • 1. învechit Funcția de locțiitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: regență
    • 1.1. Țara Românească Moldova (În epoca modernă) Locotenență domnească = formă de guvernământ provizoriu instituită pe timpul cât scaunul domnesc rămânea vacant sau al absenței domnului.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: căimăcămie un exemplu
      exemple
      • Popularitatea locotenenței mergea descrescînd. GHICA, A. 38.
        surse: DLRLC

etimologie: