liniștit, ~ă [At: MAIOR, PRED. III, 17/9 / Pl: ~iți, ~e / E: liniști] 1 a (D. oameni) Care este destins psihic sau (și) fizic Si: alinat, calm, neagitat, odihnit, (pop) ogoit, (îvp) ostoit, relaxat, (îvr) liniștos (3). 2 a Lipsit de griji, de necazuri etc. 3 a (D. modul de viață) Tihnit. 4 a (D. oameni și comunități umane) Care duce o viață tihnită Si: netulburat, pașnic (înv) împăcat. 5 a (D. oameni) Care nu face gălăgie Si: calm, flegmatic, imperturbabil, placid, potolit. 6 a (Pex; d. oameni) Care tace Si: taciturn, tăcut. 7 a Care a încetat să se mai miște, să se mai manifeste Si: astâmpărat, cumințit, îmblânzit, nemișcat, (reg) nebriștit, stâmpărat. 8 a Stăpân pe sine. 9-10 a (D. fenomene ale naturii) Care (a diminuat în intensitate sau) a încetat să se manifeste Si: calm, domol, lin, potolit, (îvr) liniștos (1-2) 11 a (Îoc plăngăcios; d. copii) Care nu mai plânge. 12 a Care nu se teme Si: neînfricat. 13 a (Îe) A sta sau a ședea ~ A nu se agita. 14 a (Îe) A nu se alarma. 15 a (Îe) A nu se sinchisi. 16 a (Îe) (Să) fii (sau stai) ~ Fii fără grijă. 17 a (Îe) A răsufla (sau respira) ~ A scăpa de o grijă, de un necaz. 18 a (Îae) A simți ușurare sufletească. 19 a (Înv; îe) A rămâne ~ din partea cuiva A nu avea necazuri, probleme cu cineva. 20 a Nemișcat. 21 a (D. aspecte ale existenței) Neschimbat. 22 a (D. mișcări) Cu viteză mică Si: domol, lent, lin. 23 a (D. activități, ocupații, viață etc.) Care nu presupune eforturi mari, agitație, contradicții etc. Si: burghez, calm, idilic, patriarhal, tihnit. 24 a (Pex; d. aspecte ale existenței) Lipsit de agitație, de contradicții. 25 a (Pex; d. aspecte ale existenței) Care nu cunoaște extremele. 26 a (Pan; d. animale și păsări) Care nu face zgomot. 27 a (Pan; d. animale și păsări) Care nu este agresiv. 28 av În liniște. 29 av Lin⁴ (20). 30 av Lent. 31 a (D. construcții edilitare, grup de clădiri, așezări omenești etc.) În care nu este zgomot sau agitație. 32 a (D. anumite perioade din dezvoltarea unor comunități umane) Care se desfășoară fără evenimente neplăcute. 33 a (D. vreme) Lipsit de fenomene meteorologice violente. 34 a (D. sunete) Care răsună încet, potolit, lin. 35 a (Spc; d. o melodie, un cântec, un dans etc.) Care are un ritm lent, potolit. 36 a (D. lumină) Care strălucește slab Si: blând, lin. 37 a (D. oameni, grupuri sociale etc.) Pașnic.

LINIȘTIT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, tăcut. Noaptea era liniștită, o liniște adîncă de moarte, peste care plutea o negură ușoară luminată de luna nevăzută. SADOVEANU, O. IV 200. ♦ Lipsit de agitație, de tulburare; calm. După-amiaza trecu liniștită, fără întîmplări. SADOVEANU, O. VII 161. 2. Potolit, domol, lin. În tot timpul zilei avusesem marea liniștită și cerul curat. BART, S. M. 50. Privindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei liniștite, Din harfe sălciile cîntă ca niște fete despletite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 37. Asculta liniștita ei răsuflare caldă. EMINESCU, N. 12. ◊ (Adverbial) Răsare luna liniștit Și tremurînd din apă. EMINESCU, O. I 179. 3. Calm, senin, netulburat. Era tăcut, îi ardeau ochii, dar părea foarte liniștit. SADOVEANU, O. VII 168. Arătarea lui era liniștită, dar nu blîndă. EMINESCU, N. 52. O biată femeie nevinovată, cu inima simplă și liniștită. NEGRUZZI, S. I 48. ◊ (Adverbial) Să povestim liniștit și pe scurt pățaniile autentice ale acestui om. ARGHEZI, P. T. 148.

LINIȘTIT ~tă (~ți, ~te) Care nu este tulburat de nimeni; lipsit de gălăgie, de agitație. Viață ~tă. Stradă ~tă. /v. a liniști

liniștit a. 1. care nu e turburat de vânturi: mare liniștită; 2. fig4. care nu e agitat: om liniștit.

liniștít, -ă adj. Neagitat, fără valurĭ, lin: apă liniștită. Fig. Potolit, astîmpărat: copil liniștit. Fără huĭet, fără mișcare: sat liniștit. Adv. În liniște: a trăi liniștit.

lineșit, ~ă a vz liniștit

liniști [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 85^v/25 / Pzi: ~tesc / V: (înv) le~ / E: liniște] 1-4 vtr (D. oameni) A (se) destinde (fizic sau) psihic Si: a (se) alina, a (se) domoli, a (se) odihni, a (se) relaxa, (pop) a se ogoi³, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi², (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 5-6 vtr (A determina pe cineva să intre sau) a intra într-o stare de echilibru psihic Si: a (se) alina, a (se) consola, a (se) domoli, a (se) odihni, (pop) a se ogoi³, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi², (îrg) a (se) otesi, a (se) potoli, (înv) a răposa. 7-8 vtr (D. copii) (A face să înceteze sau) a înceta din plâns Si: a (se) astâmpăra, (pop) a (se) ogoi, a (se) potoli, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi, (îrg) a (se) otesi. 9-10 vtr (A face pe cineva să ducă sau) a duce o viață lipsită de agitație Si: a (se) alina, a (se) odihni, (pop) a (se) ogoi³, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi², (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 11 vr (Spc; bis) A se retrage din lume pentru a duce o viață de rugăciune Si: a se călugări, a se pustnici. 12-13 vtr (Pan; d. animale și păsări) (A face să tacă sau) a tăcea. 14-15 vtr (Pex; d. calități, stări, concepte etc.) (A face să înceteze sau) a înceta. 16-17 vtr (A face să înceteze sau) a înceta o acțiune. 18-19 vtr (Pex; d. popoare, grupuri sociale) (A aduce sau) a reveni la ordine Si: a (se) calma, a (se) pacifica. 20-21 vtr (D. grupuri sociale, opinia publică etc.; îe) A (se) ~ spiritele A (se) calma (1-2). 22-23 vtr (D. stări conflictuale; îae) A (se) atenua (5-6). 24 vr (D. fenomene și elemente ale naturii) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (îvp) a se ostoi². 25 vr (Pex; d. fenomene și elemente ale naturii) A înceta să se mai manifeste Si: (pop) a se ogoi³, a se potoli. 26 vr (Euf) A muri. 27 vt (Îvr; fon) A produce înmuierea unei vocale Si: a atenua. 28-29 vtrr (Îe) A(-și) ~ conștiința A face să înceteze o stare de neîmpăcare cu sine, prin ignorarea remușcărilor.

LINIȘTI, liniștesc, vb. IV. Refl. A se potoli, a se astîmpăra. Copiii s-au liniștit. ▭ Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. ◊ Tranz. Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. ♦ A se calma, a-și găsi pacea, liniștea, odihna. Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. ♦ Tranz. A calma. Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Absol. Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. ♦ (Despre vînt, ploaie etc.) A se domoli, a înceta. Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.

A SE LINIȘTI mă ~esc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniște; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din liniște

A LINIȘTI ~esc tranz. A face să se liniștească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din liniște

liniștì v. a (se) face liniște sau liniștit.

liniștésc v. tr. Fac liniștit, potolesc, astîmpăr: a liniști valurile măriĭ. Fig. A liniști furia cuĭva, pe cineva. Alin: a liniști durerea (saŭ întristarea) cuĭva.

+liniștit¹ adj. m., pl. liniștiți; f. liniștită, pl. liniștite

+liniștit² adv.

liniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, 3 sg. liniștește, imperf. 1 linișteam; conj. prez. 1 sg. să liniștesc, 3 să liniștească

liniști (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, imperf. 3 sg. liniștea; conj. prez. 3 să liniștească

liniști vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștesc, imperf. 3 sg. liniștea; conj. prez. 3 sg. și pl. liniștească

LINIȘTIT adj., adv. 1. adj. v. tăcut. 2. adj. calm, tăcut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraș ~.) 4. adj. mut, tăcut. (Natura ~.) 5. adj. v. calm. 6. adj. v. domol. 7. adv. v. agale. 8. adj. v. cumpătat. 9. adj. v. strunit. 10. adj. v. calmat. 11. adj. v. domolit. 12. adj. v. atenuat. 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. v. ușor. 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viață ~.) 17. adj. v. comod. 18. adj. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, pașnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerețe ~.) 19. adj. ușurat. (Sunt mai ~ acum când mi-am încheiat treaba.)

LINIȘTIT adj., adv. 1. adj. tăcut, (livr.) silențios. (O stradă ~; un interior ~.) 2. adj. calm, tăcut. (Pe aleile ~.) 3. adj. patriarhal, tihnit. (Un oraș ~.) 4. adj. mut, tăcut. (Natura ~.) 5. adj. calm, domol, pașnic, potolit, stăpînit, temperat. (Un om ~.) 6. adj. domol, încet, lent, lin, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 7. adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Mergea ~.) 8. adj. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 9. adj. domolit, infrînat, potolit, strunit. (Un animal ~.) 10. adj. calmat, domolit, îmblînzit, îmbunat, împăcat, potolit. (Om ~ după o enervare.) 11. adj. domolit, încetinit, potolit. (Fugă ~.) 12. adj. atenuat, calmat, diminuat, domolit, potolit, redus. (Durere ~.) 13. adj. calm, calmat, domolit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 14. adj. blînd, calm, domol, lin, moderat, molcom, potolit, ușor. (Ploaie ~; vînt ~.) 15. adj. calm, domol, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~.) 16. adj. calm, lin, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (O viață ~.) 17. adj. comod, tihnit, ușor. (Duce un trai ~.) 18. adj. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, pașnic, potolit, tihnit. (A avut o tinerețe ~.) 19. adj. ușurat. (Sînt mai ~ acum cînd mi-am încheiat treaba.)

Liniștit ≠ agitat, alarmat, gălăgios, neliniștit, repede, tulburat

LINIȘTI vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminți. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.

LINIȘTI vb. 1. a amuți, a dispărea, a înceta, a muți, a se potoli, a se stinge. (Toate zgomotele s-au ~ în stradă.) 2. a (se) astîmpăra, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 4. a (se) domoli, a (se) încetini, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. a (se) astîmpăra, a (se) cuminți, a (se) domoli, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Un copil care nu se mai ~.) 8. a domoli, a înfrîna, a struni. (A ~ un cal.) 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)

A se liniști ≠ a se alarma, a se zbânțui, a se zbate, a se zbuciuma,

A liniști ≠ a alarma

A (se) liniști ≠ a (se) agita, a (se) tulbura

AEQUA ANIMO (lat.) cu suflet liniștit – Cu seninătate, cu mult calm. V. și Mens aequa in arduis.

TRUTH HAS A QUIET BREAST (engl.) adevărul are inimă liniștită – Shakespeare, „Richard III”, act. I, scena 3. Cel ce are cugetul curat nu are a se teme de nimic.

Quieta non movere (lat. „Lucrurile liniștite să nu le miști”, în sensul de: „să nu le agiți”, „să nu le tulburi”). Nu se cunoaște exact originea acestui precept. Unii pretind că derivă dintr-un pasaj din cap. XXI al „Conjurației lui Catilina”, lucrarea istoricului latin Sallustius (83-34 î.e.n.); alții îl atribuie misticului teolog spaniol Miguel Molinos (1640-1696). Expresia e întrebuințată ca un sfat: să nu zgîndărim focul peste care s-a așternut cenușa, să lăsăm să doarmă mai departe vrajbele care s-au potolit, necazurile care au fost uitate ș.a.m.d. LIT.