2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LINIȘTÍRE, liniștiri, s. f. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. – V. liniști.

LINIȘTÍRE, liniștiri, s. f. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. – V. liniști.

liniștire sf [At: HALIMA, 38 / Pl: ~ri / G-D: ~rii / E: liniști] 1-2 Destindere (fizică sau) psihică Si: alinare, calmare, domolire, liniște, odihnă, relaxare. 3 Stare de echilibru psihic Si: calm, liniște, (înv) odihnă, pace. 4 Stăpânire de sine. 5 (Rar) Satisfacție. 6 (Rar) Ușurare. 7 Scădere în intensitate a fenomenelor naturale, a sunetelor etc. 8 Intrare în stare de acalmie a fenomenelor naturale sau a elementelor naturii Si: calmare, potolire. 9 Încetare a unor controverse, a unor conflicte etc. Si: pacificare, împăcare, ordine, potolire. 10 (Rar) Catharsis. 11 Stare de echilibru social. 12-13 (Spc; bis) Stare a celui care se roagă intens (și efect al acestei rugăciuni) constând din abstragerea din lumea sensibilă și contemplare pură Cf: apatie, isihie, nepătimire. 14 (Îlav) În (cu sau, înv întru) ~ În mod organizat. 15 Stare de armonie între popoare Si: pace. 16 (înv; îls) ~ veșnică Moarte. 17 (Îoc acțiune; îvr) Stare. 18 (Îvr; fon) Înmuiere a unui sunet.

LINIȘTÍRE s. f. (Astăzi rar) Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire. ALECSANDRI, P. I 132. Dormea în liniștire Bosforul fără valuri, Între-a Europii mîndre ș-a Asiei verzi maluri. id. O. 75. În vreme ce stăpînea o mare liniștire, au început a se ivi niște nourași. DRĂGHICI, R. 9. ♦ Liniște sufletească, tihnă, pace. Liniștirea sufletului său... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139. Starea lui cerea liniștire. GORJAN, H. I 4.

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina. 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări. – Din liniște.

liniști [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 85v/25 / Pzi: ~tesc / V: (înv) le~ / E: liniște] 1-4 vtr (D. oameni) A (se) destinde (fizic sau) psihic Si: a (se) alina, a (se) domoli, a (se) odihni, a (se) relaxa, (pop) a se ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 5-6 vtr (A determina pe cineva să intre sau) a intra într-o stare de echilibru psihic Si: a (se) alina, a (se) consola, a (se) domoli, a (se) odihni, (pop) a se ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, a (se) potoli, (înv) a răposa. 7-8 vtr (D. copii) (A face să înceteze sau) a înceta din plâns Si: a (se) astâmpăra, (pop) a (se) ogoi, a (se) potoli, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi, (îrg) a (se) otesi. 9-10 vtr (A face pe cineva să ducă sau) a duce o viață lipsită de agitație Si: a (se) alina, a (se) odihni, (pop) a (se) ogoi3, (reg) a (se) opăci, (îvp) a (se) ostoi2, (îrg) a (se) otesi, (înv) a răposa. 11 vr (Spc; bis) A se retrage din lume pentru a duce o viață de rugăciune Si: a se călugări, a se pustnici. 12-13 vtr (Pan; d. animale și păsări) (A face să tacă sau) a tăcea. 14-15 vtr (Pex; d. calități, stări, concepte etc.) (A face să înceteze sau) a înceta. 16-17 vtr (A face să înceteze sau) a înceta o acțiune. 18-19 vtr (Pex; d. popoare, grupuri sociale) (A aduce sau) a reveni la ordine Si: a (se) calma, a (se) pacifica. 20-21 vtr (D. grupuri sociale, opinia publică etc.; îe) A (se) ~ spiritele A (se) calma (1-2). 22-23 vtr (D. stări conflictuale; îae) A (se) atenua (5-6). 24 vr (D. fenomene și elemente ale naturii) A scădea în intensitate Si: a se domoli, (îvp) a se ostoi2. 25 vr (Pex; d. fenomene și elemente ale naturii) A înceta să se mai manifeste Si: (pop) a se ogoi3, a se potoli. 26 vr (Euf) A muri. 27 vt (Îvr; fon) A produce înmuierea unei vocale Si: a atenua. 28-29 vtrr (Îe) A(-și) ~ conștiința A face să înceteze o stare de neîmpăcare cu sine, prin ignorarea remușcărilor.

LINIȘTÍ, liniștesc, vb. IV. Refl. A se potoli, a se astîmpăra. Copiii s-au liniștit.Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16. ◊ Tranz. Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127. ♦ A se calma, a-și găsi pacea, liniștea, odihna. Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115. ♦ Tranz. A calma. Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120. Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Absol. Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192. ♦ (Despre vînt, ploaie etc.) A se domoli, a înceta. Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112. Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.

A LINIȘTÍ ~ésc tranz. A face să se liniștească; a domoli; a ogoi; a potoli; a tempera; a modera. /Din liniște

A SE LINIȘTÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor) A pierde din intensitate (până la încetare); a se domoli; a se ogoi; a se potoli; a tempera; a se modera. 2) (despre oameni) A ajunge la stare de liniște; a recăpăta calmul; a se calma; a se potoli; a se alina; a se astâmpăra. /Din liniște

liniștì v. a (se) face liniște sau liniștit.

liniștésc v. tr. Fac liniștit, potolesc, astîmpăr: a liniști valurile măriĭ. Fig. A liniști furia cuĭva, pe cineva. Alin: a liniști durerea (saŭ întristarea) cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liniștíre s. f., g.-d. art. liniștírii; pl. liniștíri

liniștíre s. f., g.-d. art. liniștírii; pl. liniștíri

liniștí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștésc, imperf. 3 sg. linișteá; conj. prez. 3 să linișteáscă

liniștí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. liniștésc, imperf. 3 sg. linișteá; conj. prez. 3 sg. și pl. linișteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LINIȘTÍRE s. v. acalmie, calm, liniște, pace, tăcere.

LINIȘTÍRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. v. calmare. 4. v. strunire.

LINIȘTIRE s. 1. astîmpărare, calmare, domolire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, calmare, domolire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. calmare, domolire, îmblînzire, îmbunare, împăcare, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. domolire, înfrînare, strunire. (~ unui animal.)

liniștire s. v. ACALMIE. CALM. LINIȘTE. PACE. TĂCERE.

Liniștire ≠ agitare, alarmare, ațâțare

LINIȘTÍ vb. 1. v. înceta. 2. v. potoli. 3. v. alina. 4. v. domoli. 5. v. calma. 6. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 7. v. cuminți. 8. v. struni. 9. a se calma, a se domoli, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera s-a mai ~.) 10. v. atenua.

arată toate definițiile

Intrare: liniștire
liniștire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liniștire
  • liniștirea
plural
  • liniștiri
  • liniștirile
genitiv-dativ singular
  • liniștiri
  • liniștirii
plural
  • liniștiri
  • liniștirilor
vocativ singular
plural
Intrare: liniști
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • liniști
  • liniștire
  • liniștit
  • liniștitu‑
  • liniștind
  • liniștindu‑
singular plural
  • liniștește
  • liniștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • liniștesc
(să)
  • liniștesc
  • linișteam
  • liniștii
  • liniștisem
a II-a (tu)
  • liniștești
(să)
  • liniștești
  • linișteai
  • liniștiși
  • liniștiseși
a III-a (el, ea)
  • liniștește
(să)
  • liniștească
  • liniștea
  • liniști
  • liniștise
plural I (noi)
  • liniștim
(să)
  • liniștim
  • linișteam
  • liniștirăm
  • liniștiserăm
  • liniștisem
a II-a (voi)
  • liniștiți
(să)
  • liniștiți
  • linișteați
  • liniștirăți
  • liniștiserăți
  • liniștiseți
a III-a (ei, ele)
  • liniștesc
(să)
  • liniștească
  • linișteau
  • liniști
  • liniștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liniștire

  • 1. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei.
    exemple
    • Frumoasă e cîmpia cu dulcea-i liniștire. ALECSANDRI, P. I 132.
      surse: DLRLC
    • Dormea în liniștire Bosforul fără valuri, Între-a Europii mîndre ș-a Asiei verzi maluri. ALECSANDRI, O. 75.
      surse: DLRLC
    • În vreme ce stăpînea o mare liniștire, au început a se ivi niște nourași. DRĂGHICI, R. 9.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Liniște sufletească.
      surse: DLRLC sinonime: pace tihnă 2 exemple
      exemple
      • Liniștirea sufletului său... i-au mijlocit îndreptarea sănătății. DRĂGHICI, R. 139.
        surse: DLRLC
      • Starea lui cerea liniștire. GORJAN, H. I 4.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi liniști
    surse: DEX '98 DEX '09

liniști

  • 1. A înceta sau a face să înceteze zgomotele; a înceta sau a face să înceteze o acțiune, un proces (intens); a (se) calma, a (se) potoli, a (se) alina.
    exemple
    • Copiii s-au liniștit.
      surse: DLRLC
    • Tabăra întinsă, plină de murmur greu și de furnicar pestriț, se liniștea încet-încet în soarele fierbinte. SADOVEANU, O. VII 16.
      surse: DLRLC
    • Începură să liniștească pe căței, chemîndu-i din toate părțile cu nume dulci. SADOVEANU, E. 127.
      surse: DLRLC
    • Și dacă-n ochii tăi privesc, Mă vindec și mă liniștesc. IOSIF, T. 115.
      surse: DLRLC
    • Îl liniști cu vorbe bune. ISPIRESCU, L. 57.
      surse: DLRLC
    • Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește, Ca răsărirea stelei în tăcere. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Ideea asta mă mai liniști. NEGRUZZI, S. I 7.
      surse: DLRLC
    • absolut Rozele știu tot așa să amăgească, S-adoarmă și să liniștească. MACEDONSKI, O. I 192.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre vânt, ploaie etc.) A se domoli.
      surse: DLRLC sinonime: domoli înceta 2 exemple
      exemple
      • Nu după multă vreme însă au început atmosfera a să liniști. DRĂGHICI, R. 112.
        surse: DLRLC
      • Se potolește Și se liniștește Vîntul pe pămînt. TEODORESCU, P. P. 372.
        surse: DLRLC
  • 2. A deveni sau a determina să fie lipsit de griji, de frământări.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • liniște
    surse: DEX '98 DEX '09