6 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

linghistic, ~ă sf, a vz lingvistic

linguistic, ~ă sf, a vz lingvistic

lingvistic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. III, 15 / V: (iuz) ~ghi~, ~gui- / Pl: ~ici, ~ice / E: fr linguistique] 1 sf Știință care studiază limba (207), aspectele și legile ei de dezvoltare Si: (înv) limbistică (1). 2 sf (Îs) ~ matematică Disciplină care studiază fenomenele de limbă (207) cu mijloace matematice. 3 a Care aparține lingvisticii (1) Si: (înv) limbistic (2). 4 a Referitor la lingvistică (1) Si: (înv) limbistic (3). 5 a Specific lingvisticii (1) Si: (înv) limbistic (4). 6 a De lingvistică (1) Si: (înv) limbistic (5). 7 a Care aparține limbii Si: (înv) limbistic (6). 8 a Referitor la limbă Si: (înv) limbistic (7). 9 a Specific limbii Si: (înv) limbistic (8). 10 a De limbă Si: (înv) limbistic (9).

LINGUÍSTIC, -Ă s. f., adj. v. lingvistic.

LINGUÍSTIC, -Ă s. f., adj. v. lingvistic.

LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ♦ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s. f., adj.] – Din fr. linguistique.

LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s. f., adj.] – Din fr. linguistique.[1]

  1. Var. (înv.) limbistică LauraGellner

LINGVÍSTIC, -Ă, lingvistici, -e, adj. Referitor la lingvistică, de lingvistică. Studii lingvistice. Cercetări lingvistice.Încă din veacul al XIX-lea, unii oameni de știință romîni s-au format la școlile lingvistice din Rusia. L. ROM. 1953, nr. 5, 8. – Variantă: (învechit) limbístic, -ă (RUSSO, O. 57) adj.

LINGVÍSTICĂ, lingvistici, s. f. Știința care studiază limba și legile ei de dezvoltare. Lucrările tovarășului Stalin cu privire la problemele lingvisticii dau cercetării științifice o temeinică fundamentare filozofică și largi perspective de activitate științifică creatoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 297, 3/5. Înarmată cu concepția materialist-dialectică, lingvistica din țara noastră își desfășoară din plin activitatea. L. ROM. 1955, nr. 5, 9. Lingvistica s-a putut constitui ca știință independentă numai datorită faptului că limba are trăsăturile ei specifice și legile ei proprii de dezvoltare. MACREA, F. 14. ♦ Activitate în cadrul acestei științe. Lingvistica sovietică se găsește astăzi într-o etapă de mare înflorire. L. ROM. 1953, nr. 1, 15. – Variantă: (învechit) limbístică (ODOBESCU, S. II 349) s. f.

LINGVÍSTICĂ, lingvistici, s. f. Știința care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. [Var.: (înv.) limbístică s. f.] – Fr. linguistique.[1]

  1. Var. linguistică LauraGellner

LINGUÍSTIC, -Ă adj. v. lingvistic.

LINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la lingvistică. [Var. linguistic, -ă adj. / cf. fr. linguistique].

LINGVÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice. [Gen. -cii, var. linguistică s.f. / cf. fr. linguistique].[1]

  1. Var. (înv.) limbistică LauraGellner

LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique)

LINGVÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de lingvistică; propriu lingvisticii. Studiu ~. [Sil. lin-gvis-] /<fr. linguistique[1]

  1. Var.: linguístic LauraGellner

LINGVÍSTICĂ f. Stiință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. [G.-D. lingvisticii] /<fr. linguistique, it. linguistica[1]

  1. Var. linguistică, (înv.) limbistică LauraGellner

linguistică f. studiul principiilor și raporturilor diferitelor limbi (mai ales inculte).

*linghístic, -ă adj. (fr. linguistique). Relativ la studiu științific al limbilor: studiĭ linghistice. S. f., pl. ĭ. Studiu științific al limbilor. – Fals limbistic. V. filologie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lingvístic adj. m., pl. lingvístici; f. lingvístică, pl. lingvístice

lingvístică s. f., g.-d. art. lingvísticii; pl. lingvístici

lingvístic adj. m., pl. lingvístici; f. sg. lingvístică, pl. lingvístice[1]

  1. Var.: linguístic LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: arbitrarul semnului lingvistic
arbitrarul semnului lingvistic substantiv neutru articulat
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arbitrarul semnului lingvistic
plural
  • arbitrarurile semnului lingvistic
genitiv-dativ singular
  • arbitrarului semnului lingvistic
plural
  • arbitrarurilor semnului lingvistic
vocativ singular
plural
Intrare: lingvistic
lingvistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingvistic
  • lingvisticul
  • lingvisticu‑
  • lingvistică
  • lingvistica
plural
  • lingvistici
  • lingvisticii
  • lingvistice
  • lingvisticele
genitiv-dativ singular
  • lingvistic
  • lingvisticului
  • lingvistice
  • lingvisticei
plural
  • lingvistici
  • lingvisticilor
  • lingvistice
  • lingvisticelor
vocativ singular
plural
linguistic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • linguistic
  • linguisticul
  • linguisticu‑
  • linguistică
  • linguistica
plural
  • linguistici
  • linguisticii
  • linguistice
  • linguisticele
genitiv-dativ singular
  • linguistic
  • linguisticului
  • linguistice
  • linguisticei
plural
  • linguistici
  • linguisticilor
  • linguistice
  • linguisticelor
vocativ singular
plural
linghistic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lingvistică
lingvistică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lingvistică
  • lingvistica
plural
  • lingvistici
  • lingvisticile
genitiv-dativ singular
  • lingvistici
  • lingvisticii
plural
  • lingvistici
  • lingvisticilor
vocativ singular
plural
Intrare: stratigrafie lingvistică
stratigrafie lingvistică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stratigrafie lingvistică
  • stratigrafia lingvistică
plural
  • stratigrafii lingvistice
  • stratigrafiile lingvistice
genitiv-dativ singular
  • stratigrafii lingvistice
  • stratigrafiei lingvistice
plural
  • stratigrafii lingvistice
  • stratigrafiilor lingvistice
vocativ singular
plural
Intrare: școală lingvistică
școală lingvistică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • școală lingvistică
  • școala lingvistică
plural
  • școli lingvistice
  • școlile lingvistice
genitiv-dativ singular
  • școli lingvistice
  • școlii lingvistice
plural
  • școli lingvistice
  • școlilor lingvistice
vocativ singular
plural
Intrare: tabu lingvistic
tabu lingvistic substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabu lingvistic
  • tabuul lingvistic
plural
  • tabuuri lingvistice
  • tabuurile lingvistice
genitiv-dativ singular
  • tabu lingvistic
  • tabuului lingvistic
plural
  • tabuuri lingvistice
  • tabuurilor lingvistice
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)