glotologie sf [At: DN³ / Pl: ~ogii / E: it glottologia] (ltm) Lingvistică.

GLOTOLOGIE s.f. (Italienism) Dialectologie. ♦ Lingvistică; teoria limbii. [Gen. -iei. / < it. glottologia].

GLOTOLOGIE s. f. lingvistică. (< it. glottologia)

*glotologíe, V. glosologie.

*glosologíe și gloto- f. (d. vgr. glôssa și glôtta, limbă, și -logie). Studiu boalelor limbiĭ. Linghistică. Ca adj. -lógic.

glotologie (înv.) s. f., art. glotologia, g.-d. glotologii, art. glotologiei

glotologie (înv.) s. f., art. glotologia, g.-d. glotologii, art. glotologiei

glotologie (lingvistică) s. f., art. glotologia, g.-d. glotologii, art. glotologiei

GLOTOLOGIE s. f. (< it. glottologia): (rar) dialectologie (v.).

GLOTO- „limbă, lexic, lingual”. ◊ gr. glotta „limbă” > fr. glotto-, it. id., engl. id. > rom. gloto-. □ ~cronologie (v. crono-, v. -logie₁), s. f., tehnică bazată pe statistica lexicală, care își propune datarea limbilor primitive; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Dialectologie*. 2. Știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare.