lingvistică s.f. (lingv.) 1 <înv.> limbământ, limbistică. Lingvistica studiază limba și legile ei de dezvoltare. 2 lingvistică comparată = lingvistică comparativă; lingvistică comparativă = lingvistică comparată. Lingvistica comparativă este studiul comparativ al concordanțelor fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi, urmărind explicarea legăturilor istorice dintre ele, cercetarea cauzelor dezvoltării lor paralele, a diferențierii și a influenței lor reciproce în cursul istoriei; lingvistică descriptivă = lingvistică sincronică. Lingvistica descriptivă studiază un sistem lingvistic așa cum se prezintă el la un moment dat, fără luarea în considerare a fazelor anterioare; lingvistică diacronică = lingvistică istorică. Lingvistica diacronică studiază faptele dintr-o limbă sau din mai multe limbi în evoluția lor, lingvistică distribuțională = analiză distribuțională. Lingvistica distribuțională se bazează pe reperarea contextelor în care apare un element lingvistic și pe eliminarea integrală a sensului din analiză și descriere; lingvistică istorică = lingvistică diacronică; lingvistică sincronică = lingvistică descriptivă; lingvistică spațială = geografie lingvistică, geolingvistică. Lingvistica spațială este o metodă de cercetare pe teren a graiurilor unei limbi și de cartografiere a fenomenelor lingvistice înregistrate.