14 definiții pentru legifera legiferi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

legifera [At: KOGĂLNICEANU, O. IV1, 77 / V: ~ri / Pzi: ~rez, (rar) legifer / E: fr legiférer, it legiferare] 1-2 vti A elabora (legi sau) o lege (37). 3-4 vti A adopta (legi sau) o lege (37). 5 vt A reglementa prin lege (37). 6 vt A consfinți prin lege (37). 7 vi (Fig) A impune reguli stricte. 8 vt A stabili legi (37), reguli care guvernează un anumit domeniu.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.

LEGIFERÁ vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].

LEGIFERÁ vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)

A LEGIFERÁ ~éz tranz. 1) (legi) A elabora și adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer

*legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legiferá (a ~) vb., ind. prez. 3 legifereáză

legiferá vb., ind. prez. 1 sg. legiferéz, 3 sg. și pl. legifereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGIFERA vb. (JUR.) a legaliza, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.)

Intrare: legifera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legifera
  • legiferare
  • legiferat
  • legiferatu‑
  • legiferând
  • legiferându‑
singular plural
  • legiferea
  • legiferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legiferez
(să)
  • legiferez
  • legiferam
  • legiferai
  • legiferasem
a II-a (tu)
  • legiferezi
(să)
  • legiferezi
  • legiferai
  • legiferași
  • legiferaseși
a III-a (el, ea)
  • legiferea
(să)
  • legifereze
  • legifera
  • legiferă
  • legiferase
plural I (noi)
  • legiferăm
(să)
  • legiferăm
  • legiferam
  • legiferarăm
  • legiferaserăm
  • legiferasem
a II-a (voi)
  • legiferați
(să)
  • legiferați
  • legiferați
  • legiferarăți
  • legiferaserăți
  • legiferaseți
a III-a (ei, ele)
  • legiferea
(să)
  • legifereze
  • legiferau
  • legifera
  • legiferaseră
legiferi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legifera legiferi

  • 1. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: legaliza legiui reglementa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686.
      surse: DLRLC
    • Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.
      surse: DLRLC

etimologie: