2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui.

LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui.

lecuit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: lecui] 1 Tratat. 2 Vindecat. 3 Însănătoșit. 4 (Îla) De ~ Care se poate vindeca Si: tratabil.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu niciun preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

lecui vtr [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 3v/33 / V: (reg) leac~, (îvr) lăc~ / Pzi: ~esc, lecui / E: leac + -ui] (Udp „de”, „cu”) 1-2 (D. ființe, părți ale corpului, etc.) A (se) folosi de leacuri (1). 3-4 A (se) vindeca Si: a (se) însănătoși, a (se) tămădui. 5-6 (D. oameni) A(-și) ameliora o boală Si: a (se) întrema. 7-8 (D. oameni) A (se) proteja de o boală sau o suferință fizică. 9-10 (D. boli, suferințe fizice) (A face să treacă sau) a trece în urma folosirii unui leac (1). 11-12 (Fig; d. efectele produse de descântece sau farmece) (A face să dispară sau) a dispărea. 13-14 (Pex; c. i. boli ale plantelor) A (se) trata. 15-16 (Îe) A(-și) ~ sufletul A (se) curăța de păcate. 17-18 (Îae) A (se) purifica sufletește. 19-20 (Fig) A (se) elibera de o stare sufletească jenantă, neplăcută, de un necaz etc. 21-22 A (se) dezvăța de un nărav. 23-24 A-i pieri cheful de ceva.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tămădui, a vindeca, a însănătoși. După ce au ospătat Petrea voinicul... s-au pornit cu smiceaua spre casă ca să lecuiască pe maică-sa. SBIERA, P. 30. Mama lui ce-l tot bocește Zile-ntregi îl scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește. ALECSANDRI, P. III 146. (Fig.) Dă-mi o floricică din a ta cosiță Să mă lecuiască de-al meu aspru dor. BOLINTINEANU, O. 86. ◊ Refl. De toate boalele să se lecuiască. ȘEZ. IV 152. (Fig.) M-aș lecui de toată mînia. SBIERA, P. 8. Să beai, să te lecuiești, Pe min’ să nu mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. 2. Refl. Fig. A se sătura, a-i pieri cheful (de ceva).

A SE LECUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre oameni) A reveni la starea normală după o boală; a deveni sănătos; a se vindeca; a se însănătoși; a se îndrepta. 2) (despre leziuni, boli) A dispărea în urma unui tratament; a se vindeca. 3) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea dorințe; a pierde pofta (de ceva). /leac + suf. ~ui

A LECUÍ ~iésc tranz. 1) (bolnavi sau boli) A supune unui tratament medical; a trata. 2) A face să se lecuiască; a tămădui; a vindeca. /leac + suf. ~ui

lecuĭésc v. tr. (d. leac saŭ vsl. lĕkovati, a lecui). Vindec.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lecui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiesc, imperf. 3 sg. lecuia; conj. prez. 3 să lecuiască

lecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lecuiáscă

lecui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiesc, conj. lecuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LECUÍT adj. v. însănătoșit.

LECUIT adj. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~.)

LECUI vb. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lecuít, -ă, lecuiți, -te, adj. – 1. Vindecat. 2. Dezvățat. – Din lecui.

lecuí, lecuiesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) trata, a (se) îngriji; a vindeca. 2. A dezvăța, a înțărca; a renunța la un nărav. – Din leac (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

Intrare: lecuit
lecuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecuit
  • lecuitul
  • lecuitu‑
  • lecui
  • lecuita
plural
  • lecuiți
  • lecuiții
  • lecuite
  • lecuitele
genitiv-dativ singular
  • lecuit
  • lecuitului
  • lecuite
  • lecuitei
plural
  • lecuiți
  • lecuiților
  • lecuite
  • lecuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: lecui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lecui
  • lecuire
  • lecuit
  • lecuitu‑
  • lecuind
  • lecuindu‑
singular plural
  • lecuiește
  • lecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lecuiesc
(să)
  • lecuiesc
  • lecuiam
  • lecuii
  • lecuisem
a II-a (tu)
  • lecuiești
(să)
  • lecuiești
  • lecuiai
  • lecuiși
  • lecuiseși
a III-a (el, ea)
  • lecuiește
(să)
  • lecuiască
  • lecuia
  • lecui
  • lecuise
plural I (noi)
  • lecuim
(să)
  • lecuim
  • lecuiam
  • lecuirăm
  • lecuiserăm
  • lecuisem
a II-a (voi)
  • lecuiți
(să)
  • lecuiți
  • lecuiați
  • lecuirăți
  • lecuiserăți
  • lecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lecuiesc
(să)
  • lecuiască
  • lecuiau
  • lecui
  • lecuiseră
leacui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lecuit, lecuiadjectiv

etimologie:
  • vezi lecui DEX '98 DEX '09

lecui, lecuiescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce au ospătat Petrea voinicul... s-au pornit cu smiceaua spre casă ca să lecuiască pe maică-sa. SBIERA, P. 30. DLRLC
    • format_quote Mama lui ce-l tot bocește Zile-ntregi îl scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește. ALECSANDRI, P. III 146. DLRLC
    • format_quote figurat Dă-mi o floricică din a ta cosiță Să mă lecuiască de-al meu aspru dor. BOLINTINEANU, O. 86. DLRLC
    • format_quote De toate boalele să se lecuiască. ȘEZ. IV 152. DLRLC
    • format_quote figurat M-aș lecui de toată mînia. SBIERA, P. 8. DLRLC
    • format_quote Să beai, să te lecuiești, Pe min’ să nu mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat A nu mai dori cu niciun preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Leac + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.