2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lecuit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: lecui] 1 Tratat. 2 Vindecat. 3 Însănătoșit. 4 (Îla) De ~ Care se poate vindeca Si: tratabil.

LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui.

LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui.

lecui vtr [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 3v/33 / V: (reg) leac~, (îvr) lăc~ / Pzi: ~esc, lecui / E: leac + -ui] (Udp „de”, „cu”) 1-2 (D. ființe, părți ale corpului, etc.) A (se) folosi de leacuri (1). 3-4 A (se) vindeca Si: a (se) însănătoși, a (se) tămădui. 5-6 (D. oameni) A(-și) ameliora o boală Si: a (se) întrema. 7-8 (D. oameni) A (se) proteja de o boală sau o suferință fizică. 9-10 (D. boli, suferințe fizice) (A face să treacă sau) a trece în urma folosirii unui leac (1). 11-12 (Fig; d. efectele produse de descântece sau farmece) (A face să dispară sau) a dispărea. 13-14 (Pex; c. i. boli ale plantelor) A (se) trata. 15-16 (Îe) A(-și) ~ sufletul A (se) curăța de păcate. 17-18 (Îae) A (se) purifica sufletește. 19-20 (Fig) A (se) elibera de o stare sufletească jenantă, neplăcută, de un necaz etc. 21-22 A (se) dezvăța de un nărav. 23-24 A-i pieri cheful de ceva.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu niciun preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) îngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face sănătos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) însănătoși. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un preț să facă ceva (în urma unei întâmplări neplăcute). – Leac + suf. -ui.

LECUÍ, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A tămădui, a vindeca, a însănătoși. După ce au ospătat Petrea voinicul... s-au pornit cu smiceaua spre casă ca să lecuiască pe maică-sa. SBIERA, P. 30. Mama lui ce-l tot bocește Zile-ntregi îl scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește. ALECSANDRI, P. III 146. (Fig.) Dă-mi o floricică din a ta cosiță Să mă lecuiască de-al meu aspru dor. BOLINTINEANU, O. 86. ◊ Refl. De toate boalele să se lecuiască. ȘEZ. IV 152. (Fig.) M-aș lecui de toată mînia. SBIERA, P. 8. Să beai, să te lecuiești, Pe min’ să nu mă jelești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. 2. Refl. Fig. A se sătura, a-i pieri cheful (de ceva).

A SE LECUÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre oameni) A reveni la starea normală după o boală; a deveni sănătos; a se vindeca; a se însănătoși; a se îndrepta. 2) (despre leziuni, boli) A dispărea în urma unui tratament; a se vindeca. 3) fig. (despre persoane) A înceta de a mai avea dorințe; a pierde pofta (de ceva). /leac + suf. ~ui

A LECUÍ ~iésc tranz. 1) (bolnavi sau boli) A supune unui tratament medical; a trata. 2) A face să se lecuiască; a tămădui; a vindeca. /leac + suf. ~ui

lecuĭésc v. tr. (d. leac saŭ vsl. lĕkovati, a lecui). Vindec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lecuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 să lecuiáscă

lecuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiésc, imperf. 3 sg. lecuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lecuiáscă

lecui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lecuiesc, conj. lecuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LECUÍT adj. v. însănătoșit.

LECUIT adj. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~.)

LECUÍ vb. v. sătura, scăpa.

LECUÍ vb. v. însănătoși.

LECUI vb. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.)

arată toate definițiile

Intrare: lecuit
lecuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecuit
  • lecuitul
  • lecuitu‑
  • lecui
  • lecuita
plural
  • lecuiți
  • lecuiții
  • lecuite
  • lecuitele
genitiv-dativ singular
  • lecuit
  • lecuitului
  • lecuite
  • lecuitei
plural
  • lecuiți
  • lecuiților
  • lecuite
  • lecuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: lecui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lecui
  • lecuire
  • lecuit
  • lecuitu‑
  • lecuind
  • lecuindu‑
singular plural
  • lecuiește
  • lecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lecuiesc
(să)
  • lecuiesc
  • lecuiam
  • lecuii
  • lecuisem
a II-a (tu)
  • lecuiești
(să)
  • lecuiești
  • lecuiai
  • lecuiși
  • lecuiseși
a III-a (el, ea)
  • lecuiește
(să)
  • lecuiască
  • lecuia
  • lecui
  • lecuise
plural I (noi)
  • lecuim
(să)
  • lecuim
  • lecuiam
  • lecuirăm
  • lecuiserăm
  • lecuisem
a II-a (voi)
  • lecuiți
(să)
  • lecuiți
  • lecuiați
  • lecuirăți
  • lecuiserăți
  • lecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lecuiesc
(să)
  • lecuiască
  • lecuiau
  • lecui
  • lecuiseră
leacui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)