5 definiții pentru lecuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui.

LECUÍT, -Ă, lecuiți, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boală, de o suferință); însănătoșit, tămăduit, vindecat. – V. lecui.

lecuit, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: lecui] 1 Tratat. 2 Vindecat. 3 Însănătoșit. 4 (Îla) De ~ Care se poate vindeca Si: tratabil.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LECUÍT adj. v. însănătoșit.

LECUIT adj. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lecuít, -ă, lecuiți, -te, adj. – 1. Vindecat. 2. Dezvățat. – Din lecui.

Intrare: lecuit
lecuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lecuit
  • lecuitul
  • lecuitu‑
  • lecui
  • lecuita
plural
  • lecuiți
  • lecuiții
  • lecuite
  • lecuitele
genitiv-dativ singular
  • lecuit
  • lecuitului
  • lecuite
  • lecuitei
plural
  • lecuiți
  • lecuiților
  • lecuite
  • lecuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lecuit

etimologie:

  • vezi lecui
    surse: DEX '98 DEX '09