2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-.Pl. și: lendri.Var.: oleándru s.m] – Din it. leandro.

leandru sm [At: POLIZU / V: (reg) ~dăr / P și: le-an-dru / Pl: ~ri și lendri / E: it leandro, rs леандр] Arbust mediteraneean din familia apocinaceelor, înalt de până la cinci metri, cu frunze lanceolate, dispuse în verticile de câte trei, cu flori albe, roșii sau gălbui, frumos mirositoare, ale cărui lemn, scoarță și frunze se folosește în medicină și care este cultivat la noi ca plantă ornamentală Si: (înv) rododafin (Nerium oleander).

LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-.Pl. și: lendri.Var.: oleándru s. m.] – Din it. leandro.

LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean cu flori plăcut mirositoare, de culoare albă sau roșie, cultivat și la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). Cutiile mari cu leandri, plini înfloriți ca niște clăi albe și roze, aveau scîndurile de un verde șters și cojit pe alocarea. CAMIL PETRESCU, N. 76. Leandrul fraged din cînd în cînd arunc-o floare. ANGHEL, Î. G. 37. La intrarea salonului sînt puși leandri mari ca niște copăcei. I. IONESCU, M. 417. – Pronunțat: le-an-. - Variantă: oleándru (DELAVRANCEA, S. 265) s. m.

LEÁNDRU s.m. Arbust mediteranean cu flori mari frumoase, roșii sau albe, plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală. [Pron. le-an-, var. oleandru s.m. / < it. leandro, cf. lat. t. oleander].

LEÁNDRU / OLEÁNDRU s. m. arbust ornamental cu flori mari, frumoase, roșii sau albe, plăcut mirositoare. (< it. leandro, fr. oléandre)

LEÁNDRU ~i m. Arbust ornamental înalt, cu frunze lanceolate și cu flori de mai multe culori, plăcut mirositoare. [Sil. le-an-dru] /<it. leandro

leandru m. arbust cultivat adesea la noi ca plantă ornamentală pentru florile sale mari, frumoase, roșii sau albe; frunzele, scoarța și lemnul său sunt întrebuințate în medicină, iar laptele-i galben conține substanțe veninoase (Nerium oleander).

leándru m., pl. lendri, V. oleandru.

OLEÁNDRU s. m. v. leandru.

lendru[1] s vz leandru corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

oleandru[1] sm vz leandru

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

*oleándru m. (rut. oleándr, oliĭánder, germ. mlat. oleander, it. oleandro, fr. oléandre). Un copăcel oleaceŭ cu frunze lanceolate, cu florĭ roșiĭ saŭ albe, originar din regiunea Mediteraneĭ și cultivat la noĭ ca plantă ornamentală (nérium oleánder). Lemnu, scoarța și frunzele luĭ se întrebuințează în medicină, ĭar sucu luĭ (galben) e veninos. – Și oliandru, pl. oliendri, ĭar în Munt. leandru, pl. lendri (it. și leandro).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leándru (le-an-) s. m., art. leándrul; pl. leándri, art. leándrii

arată toate definițiile

Intrare: Leandru
Leandru nume propriu
nume propriu (I3)
  • Leandru
Intrare: leandru
leandru1 (pl. lean-) substantiv masculin
  • silabație: le-an-dru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leandru
  • leandrul
  • leandru‑
plural
  • leandri
  • leandrii
genitiv-dativ singular
  • leandru
  • leandrului
plural
  • leandri
  • leandrilor
vocativ singular
plural
leandru2 (pl. len-) substantiv masculin
substantiv masculin (M64)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leandru
  • leandrul
  • leandru‑
plural
  • lendri
  • lendrii
genitiv-dativ singular
  • leandru
  • leandrului
plural
  • lendri
  • lendrilor
vocativ singular
plural
oleandru1 (pl. olean-) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oleandru
  • oleandrul
  • oleandru‑
plural
  • oleandri
  • oleandrii
genitiv-dativ singular
  • oleandru
  • oleandrului
plural
  • oleandri
  • oleandrilor
vocativ singular
plural
oleandru2 (pl. olen-) substantiv masculin
substantiv masculin (M64)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oleandru
  • oleandrul
  • oleandru‑
plural
  • olendri
  • olendrii
genitiv-dativ singular
  • oleandru
  • oleandrului
plural
  • olendri
  • olendrilor
vocativ singular
plural
ileandru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leandăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lendru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leandru Nerium oleandru ileandru leandăr lendru

  • 1. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander).
    surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: rododafin attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cutiile mari cu leandri, plini înfloriți ca niște clăi albe și roze, aveau scîndurile de un verde șters și cojit pe alocurea. CAMIL PETRESCU, N. 76.
      surse: DLRLC
    • Leandrul fraged din cînd în cînd arunc-o floare. ANGHEL, Î. G. 37.
      surse: DLRLC
    • La intrarea salonului sînt puși leandri mari ca niște copăcei. I. IONESCU, M. 417.
      surse: DLRLC

etimologie: