Leandru m. V. Hero.

Leandru = Leander.

LEANDRU v. Hero.

Leandru Prenume masc. modern, rar folosit și de influență cultă, Leándru este pus adeseori în legătură la noi cu subst. leandru, numele unui arbust ornamental de origine mediteraneeană, cu flori mari și plăcut mirositoare. În ciuda asemănării perfecte a celor două cuvinte, între Leandru și leandru nu există nici o legătură etimologică: numele plantei este probabil la origine un hibrid între gr. rhododendron și lat. laurus, pe cînd numele pers. reproduce gr. Léandros, un vechi antroponim compus din frecventele elemente laós – forma ionică leós „popor” (→ Nicolaie) și anér, andrós „om, bărbat” (→ Alexandru). Redat în latină prin Leánder sau Leándrus (se schimbă poziția accentului) și folosit de creștini, Leandru se răspîndește în Europa prin calendar, dar a fost extrem de rar folosit, atît în Occident, cît și în Orient. Deși în onomastica slavă răsăriteană numele este vechi, n-a pătruns la români, prezența sa astăzi în onomastica noastră fiind legată de influența mitologiei grecești. ☐ Fr. Léandre, germ. Leander, it., sp. Leandro, magh. Leander, bg. Leandro, rus. Leándr etc. ☐ Prezența lui Leandru în onomastica contemporană cît și în cea literară apuseană este legată de legenda tînărului Léandros, îndrăgostit de o preoteasă a Afroditei, Eros, și care piere în valurile Helespontului într-o noapte cînd lampa iubitei care îl călăuzea de obicei este stinsă de vînt.