leah¹ sn [At: PAMFILE, D. 93 / V: (reg) leas, leau / Pl: ~uri / E: bg леха „răzor”] 1^[1] (Olt; Dob; mpl) Construcție auxiliară dintr-o gospodărie Si: acaret, dependință, (reg) oleab Vz: (reg) oleat. 2 (Olt; mpl) Obiecte din gospodărie nedefinite mai îndeaproape. corectat(ă)

leah², ~ă [At: CORESI, ap. GCR. I, 25/24 / V: leaf sm, leav sm, leș sm / Pl: lehi, leahi, leși / E: ucr лях] 1-2 smf, a (Persoană) originar(ă) din Polonia Si: polon, polonez, (îrg) poleac, (îrg) polecesc, (înv) polonesc. 3 sm (Mol) Vânt rece care suflă dinspre nord.

LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.

LEAH leși m. înv. Persoană care face parte din populația Lehiei (Poloniei) sau este originară din Lehia; polonez. /<ucr. ljach

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.

leaf¹ smf, a vz leah¹

leas sn vz leah¹

leau sn vz leah¹

leav sm vz leah²

leș² sm vz leah

LEȘ¹ s. m. v. leah.

Leși m. pl. vechiul nume al Polonilor. [V. Leah].

leav, V. leah.

!leah (înv.) adj. m., s. m., pl. Ieși; adj. f., s. f. leahă

leah (înv.) s. m., pl. leși

leah s. m., pl. leși

Leah, Leși.

LEAH s. v. polon, polonez.

leah s. v. POLON. POLONEZ.

LEȘ s. v. polon, polonez.

leș s. v. POLON. POLONEZ.

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh. – Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.

leáh (leáhuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”.

leáh, lehi, (leș), s.m. – (arh.) Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea, 1924: 87). ♦ (top.) Fața Leahului, fânațe în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Leach, Leaha, Leahu, nume de familie (27 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. lěchǔ (Miklosich, cf. DER), cf. ucr. ljach (DER); din rus. lǐehǔ (Șăineanu, Scriban); din ucr. ljach (DEX).^[1] modificată

leah, lehi, s.m. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER).^[1] modificată

leș, s.m. – v. leah („polonez”).

leș, -i, (leah), s.m. – Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea 1924: 87). – Din leah „polonez” (< ucr. ljach).

LEAH-LEH „polon”, etnic folosit ca prenume de evocare, alături de alte etnice, fără să indice originea, decît în puține cazuri, așa cum circulă și numele Langlois „Englezul” în Franța (v. Dauzat). I. 1. Leah (Moț); – N., ard. (Met 188); -u (Sur XV; Șez); Leahul pren. (17 A IV 458); – fiul lui Mogîldea (17 A V 146); popa (ib. 191); – prenume sau nume (Dm;; Ștef; 16 A I 385); – comișel, 1605 (Glos) 2. Liahu (BCI VII 81); -l (Cat); -l, Pricopie (16 A III 150); Liahul – Liavul (Sd XVI). 3. Leav (DLR); Leavul, feciorul lui Gavril Vățul (17 A V 182) pren.; – Ioan (ib. 143); Cozma (Sur XIII) fam. 4. Cu v > f Leafu, olt. (Am 135); -l (Olt); Lefa, fam. act.; Lefl/escu, fam., act.; -ești s.; Liaf (Cronica C-tin Căpitanul, ed. Iorga p. 71); Leafa, orășan (17 A III 201). II. + -otă: Leahotă b., olt. (AO VII 34); nu e singurul etnic tratat cu suf. -otă, cf. Vlahotă < Vlah – deși acesta pare format pe o arie- străină lingvistică. Leahotă, nume oltean explică numele Leaotă, (prin căderea lui h, ca în Dăotari < Dohotari, Praova < Prahova); Leaotă circulă ca antroponim (Puc; Giur 267; 16 B I 101, III 22; 17 B I 161) și ca toponim al cunoscutei culmi carpatine, trecută la Dicționarul lui Frunzescu sub numele Laiotă (p. 261). Bazat pe această greșită informație de la Frunzescu, E. Petrovici consideră Leaota „o variantă mai noua a lui Laiotă”* și acesta < *Vlaiotă, un derivat din blg.-srb. Vlaj, -o, -a < Vladislav (Petr 17 – 18). Împotriva acestei explicații ar sta forma veche cu h: Leahotă pe care și V. Bogrea o derivă din Leah + suf. -ota (DR I); cf. Lehotha t. com. Nógrad (Csanki, Magyar t. f. Hunyad I, 1890). și LEU 11. III. Alte forme din Leh (fără diftong): l. Lehul fam., mold. (Isp IV¹). 2. +-aci, v. Lehaci -aș: Lehaș, V., buc. (Grai II 29). 3. Lehoiu, T., mold. 1768 (Sd XXI). 4. Cu h > g: Legul, N. (Băl I). 5. Din tc. lehli, „polon”: Lehliu, Ianachi (Î Div); – D. neg. (D Buc) și s. 6. Cu e > i: Lihul, boier (13 – 15 B 148; Ț-Rom; – olt. (Sur VI; Sd VI 474); – mold. (17 A V 333); Lihoescu, olt. (Sd VI 493). 7. Din pl. Ieși „poloni”: Leșu, T., ard.; -l (Dm); prob. Leșovici (Bz) sau < Ileș – Ilie; Leașcă, N., 1829 (Fil) < subst. leașcă „poloneză” (DLR). 8. Din ung. lengyel „polon”: Lenghel ard.; Lengher, Șt. (Bz).