3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leah2, ~ă [At: CORESI, ap. GCR. I, 25/24 / V: leaf sm, leav sm, leș sm / Pl: lehi, leahi, leși / E: ucr лях] 1-2 smf, a (Persoană) originar(ă) din Polonia Si: polon, polonez, (îrg) poleac, (îrg) polecesc, (înv) polonesc. 3 sm (Mol) Vânt rece care suflă dinspre nord.

leah1 sn [At: PAMFILE, D. 93 / V: (reg) leas, leau / Pl: ~uri / E: bg леχа „răzor”] 1[1] (Olt; Dob; mpl) Construcție auxiliară dintr-o gospodărie Si: acaret, dependință, (reg) oleab Vz: (reg) oleat. 2 (Olt; mpl) Obiecte din gospodărie nedefinite mai îndeaproape. corectată

  1. Numerotarea primului sens al cuvântului lipsește în original — LauraGellner

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.

LEAH leși m. înv. Persoană care face parte din populația Lehiei (Poloniei) sau este originară din Lehia; polonez. /<ucr. ljach

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.

leáh, lehi, (leș), s.m. – (arh.) Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea, 1924: 87). ♦ (top.) Fața Leahului, fânațe în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Leach, Leaha, Leahu, nume de familie (27 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. lěchǔ (Miklosich, cf. DER), cf. ucr. ljach (DER); din rus. lǐehǔ (Șăineanu, Scriban); din ucr. ljach (DEX).[1] modificată

  1. [încadrare greșită în original] s.n. → s.m. — Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

leah (înv.) s. m., pl. leși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEAH s. v. polon, polonez.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leáh (leáhuri), s. n. – Dependințe, accesorii. – Var. leau. Sl. lecha „scîndură, arie”.

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh.Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

leah, lehi, s.m. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER).[1] modificată

  1. [încadrare greșită în original] s.n. → s.m. — Ladislau Strifler

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEAH-LEH „polon”, etnic folosit ca prenume de evocare, alături de alte etnice, fără să indice originea, decît în puține cazuri, așa cum circulă și numele Langlois „Englezul” în Franța (v. Dauzat). I. 1. Leah (Moț); – N., ard. (Met 188); -u (Sur XV; Șez); Leahul pren. (17 A IV 458); – fiul lui Mogîldea (17 A V 146); popa (ib. 191); – prenume sau nume (Dm;; Ștef; 16 A I 385); – comișel, 1605 (Glos) 2. Liahu (BCI VII 81); -l (Cat); -l, Pricopie (16 A III 150); Liahul – Liavul (Sd XVI). 3. Leav (DLR); Leavul, feciorul lui Gavril Vățul (17 A V 182) pren.; – Ioan (ib. 143); Cozma (Sur XIII) fam. 4. Cu v > f Leafu, olt. (Am 135); -l (Olt); Lefa, fam. act.; Lefl/escu, fam., act.; -ești s.; Liaf (Cronica C-tin Căpitanul, ed. Iorga p. 71); Leafa, orășan (17 A III 201). II. + -otă: Leahotă b., olt. (AO VII 34); nu e singurul etnic tratat cu suf. -otă, cf. Vlahotă < Vlah – deși acesta pare format pe o arie- străină lingvistică. Leahotă, nume oltean explică numele Leaotă, (prin căderea lui h, ca în Dăotari < Dohotari, Praova < Prahova); Leaotă circulă ca antroponim (Puc; Giur 267; 16 B I 101, III 22; 17 B I 161) și ca toponim al cunoscutei culmi carpatine, trecută la Dicționarul lui Frunzescu sub numele Laiotă (p. 261). Bazat pe această greșită informație de la Frunzescu, E. Petrovici consideră Leaota „o variantă mai noua a lui Laiotă”* și acesta < *Vlaiotă, un derivat din blg.-srb. Vlaj, -o, -a < Vladislav (Petr 17 – 18). Împotriva acestei explicații ar sta forma veche cu h: Leahotă pe care și V. Bogrea o derivă din Leah + suf. -ota (DR I); cf. Lehotha t. com. Nógrad (Csanki, Magyar t. f. Hunyad I, 1890). și LEU 11. III. Alte forme din Leh (fără diftong): l. Lehul fam., mold. (Isp IV1). 2. +-aci, v. Lehaci -aș: Lehaș, V., buc. (Grai II 29). 3. Lehoiu, T., mold. 1768 (Sd XXI). 4. Cu h > g: Legul, N. (Băl I). 5. Din tc. lehli, „polon”: Lehliu, Ianachi (Î Div); – D. neg. (D Buc) și s. 6. Cu e > i: Lihul, boier (13 – 15 B 148; Ț-Rom; – olt. (Sur VI; Sd VI 474); – mold. (17 A V 333); Lihoescu, olt. (Sd VI 493). 7. Din pl. Ieși „poloni”: Leșu, T., ard.; -l (Dm); prob. Leșovici (Bz) sau < Ileș – Ilie; Leașcă, N., 1829 (Fil) < subst. leașcă „poloneză” (DLR). 8. Din ung. lengyel „polon”: Lenghel ard.; Lengher, Șt. (Bz).

Intrare: Leah
nume propriu (I3)
  • Leah
Intrare: leah (persoană)
substantiv masculin (M42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leah
  • leahul
  • leahu‑
plural
  • leși
  • leșii
genitiv-dativ singular
  • leah
  • leahului
plural
  • leși
  • leșilor
vocativ singular
  • leahule
plural
  • leșilor
leahă1 (pl. leșe) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F33)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lea
  • leaha
plural
  • leșe
  • leșele
genitiv-dativ singular
  • leșe
  • leșei
plural
  • leșe
  • leșelor
vocativ singular
  • lea
  • leaho
plural
  • leșelor
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lea
  • leaha
plural
  • lehe
  • lehele
genitiv-dativ singular
  • lehe
  • lehei
plural
  • lehe
  • lehelor
vocativ singular
  • lea
  • leaho
plural
  • lehelor
Intrare: leah (s.n.)
leah2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leah
  • leahul
  • leahu‑
plural
  • leahuri
  • leahurile
genitiv-dativ singular
  • leah
  • leahului
plural
  • leahuri
  • leahurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)