7 definiții pentru polon (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLÓN, -Ă, poloni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Polonez (1). 2. Adj. Polonez (2). – Din n. pr. Polonia (derivat regresiv).

POLÓN, -Ă, poloni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Polonez (1). 2. Adj. Polonez (2). – Din n. pr. Polonia (derivat regresiv).

polon, ~ă smf, a [At: ȘINCAI, HR. II, 23/34 / Pl: ~i, ~e / E: lm Polonus] 1-11 Polonez (1-11).

POLÓN v. POLONEZ. /Din Polonia n. pr.

*Polón, -ă s. Locuitor din Polonie, Poleac, Leah. Adj. Polecesc, leșesc: limba polonă.

polon(ez) a. și m. 1. locuitor din Polonia; 2. ce ține de această țară sau de locuitorii săi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLÓN s., adj. 1. s. v. polonez. 2. adj. polonez, (înv. și reg.) poleac, polecesc, (înv.) leșesc, polonesc.

POLON s., adj. 1. s. polonez, (înv. și reg.) leah, poleac, (înv.) leș. 2. adj. polonez, (înv. și reg.) poleac, polecesc, (înv.) leșesc, polonesc.

Intrare: polon (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polon
  • polonul
  • polonu‑
plural
  • poloni
  • polonii
genitiv-dativ singular
  • polon
  • polonului
plural
  • poloni
  • polonilor
vocativ singular
  • polonule
  • polone
plural
  • polonilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polon, -ă (persoană) polonă

etimologie: