lapidar, ~ă [At: MARIN, PR. I, 40/34 / V: (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr lapidaire, lat lapidarius, -a, -um] 1 sm (Rar) Persoană care se ocupă cu șlefuirea pietrelor prețioase. 2 a (Liv; d. inscripții, ornamente etc.) Gravat în piatră. 3 a (Liv; d. monumente, statui etc.) Din piatră. 4 a (Liv; pex; d. stil) Caracteristic inscripțiilor pe piatră. 5 a (Liv; d. stil) Concis. 6-7 smf, a (Persoană) care are o exprimare concisă. 8-9 smf, a (Persoană) care vorbește puțin Si: taciturn. 10 a (D. litere; pex; d. scriere) Care seamănă cu caracterele grafice săpate pe pietrele antice. 11 sfp (Tip) Tip de litere majuscule.

lapidare sf [At: FILIMON, O. II, 66 / Pl: ~dări / E: lapida] 1 (Liv) Ucidere prin lovituri cu pietre Si: lapidație. 2-3 Alungare (prin aruncare cu pietre). 4 (Fig) Prescurtare extremă a unei comunicări.

lapidariu sn [At: M. D. ENC. / V: ~m / Pl: ~ii / E: lat lapidarium] 1 Colecție de pietre mari, sculptate sau gravate, precum basoreliefuri, statui, pietre funerare etc. 2 Loc în care se păstrează lapidariul (1). 3 (În Evul Mediu) Tratat despre presupusele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase.

lapidarium sn vz lapidariu

LAPIDAR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre stil, exprimare) Scurt, concis. V. sobru. Acolo este tipograful care, în primul tău poem, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Patru vorbe lapidare, în cari se închidea tot eul lui. ANGHEL, PR. 52. 2. (Livresc, despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră.

LAPIDAR, -Ă adj. 1. (Liv.; despre inscripții) Gravat în piatră. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscripții). [Cf. fr. lapidaire].

LAPIDARE s.f. Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire, omorîre cu pietre; lapidație. [< lapida].

LAPIDARIU s.n. 1. Colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecție. 2. (În evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. [Pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium].

LAPIDARIUM s.n. v. lapidariu.

LAPIDAR, -Ă adj. 1. de piatră. 2. (despre inscripții) gravat în piatră. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius)

LAPIDARIU s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. 2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium)

LAPIDAR² ~i m. Meseriaș specializat în prelucrarea pietrelor scumpe (cu excepția diamantelor). /<fr. lapidaire, lat. lapidarius

LAPIDAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre inscripții, ornamente) Care este cioplit în piatră; gravat în piatră. 2) (despre formule, expresii, stil, vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; laconic; succint. /<fr. lapidaire, lat. lapidarius.

LAPIDARIU ~i n. 1) Colecție de pietre mari, sculptate sau gravate. 2) Loc unde se păstrează asemenea colecție. [Sil. la-pi-da-riu] /<lat. lapidarium

lapidar a. propriu inscripțiunilor săpate în piatră: stil lapidar, conciz, ferm și maiestos.

*lapidár, -ă adj. (lat. lapidarius, d. lapis, lápidis, peatră). Relativ la petre. Stil lapidar, stil propriŭ inscripțiunilor săpate pe peatră (marmură, bronz ș. a.). Fig. Concis, ferm și maĭestuos. Adv. În mod lapidar. Subst. Lucrător (șlefuitor) de diamante.

*lapidațiúne f. (lat. lapidátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a fi lapidat: lapidațiunea sfîntuluĭ Ștefan. – Și -áție și -áre.

lapidar adj. m., pl. lapidari; f. lapidară, pl. lapidare

lapidare (livr.) s. f., g.-d. art. lapidării; pl. lapidări

lapidariu [riu pron. rĭu] s. n., art. lapidariul; pl. lapidarii, art. lapidariile (desp. -ri-i-)

lapidar adj. m., pl. lapidari; f. lapidară, pl. lapidare

*lapidare (livr.) s. f., g.-d. art. lapidării; pl. lapidări

lapidariu [riu pron. rĭu] s. n., art. lapidariul; pl. lapidarii, art. lapidariile (-ri-i-)

lapidar adj. m., pl. lapidari; f. sg. lapidară, pl. lapidare

lapidare s. f., pl. lapidări

lapidariu s. n. [-riu pron. -riu], art. lapidariul; pl. lapidarii, art. lapidariile (sil. -ri-i-)

LAPIDAR, -Ă adj. (cf. fr. lapidaire): în sintagmele exprimare lapidară, stil lapidar și vorbire lapidară (v.).

LAPIDAR adj. v. concis.

lapidar, -ă adj., adv. 1 adj. (despre limbaj, stil, exprimare) brevilocvent, concentrat, concis, laconic, scurt, succint, <înv.> rezumator, <fig.> dens, sec, strâns², telegrafic. Publicul apreciază stilul lapidar al jurnalistului. 2 adv. (modal) concis, laconic, succint. I-a răspuns lapidar. Și-a caracterizat lapidar discipolul.

lapidare s.f. lapidație. A fost ucis prin lapidare.

LAPIDAR adj. concentrat, concis, laconic, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (Stil ~; exprimare ~.)

Lapidar ≠ restrâns, strâns