16 definiții pentru concis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

concís, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 60 / V: concíz / Pl: ~iși, ~e / E: fr concis, lat conciso, -a, -um] (Mld. stil; d. cel care întrebuințează acest stil) 1 Scurt și cuprinzător Si: strâns. 2 Laconic.

CONCÍS, -Ă, conciși, -se, adj. (Despre stil, opere literare etc.) Expus pe scurt, în puține cuvinte, concentrat, succint, laconic. – Din fr. concis, lat. concisus.

CONCÍS, -Ă, conciși, -se, adj. (Despre stil, opere literare etc.) Expus pe scurt, în puține cuvinte, concentrat. – Din fr. concis, lat. concisus.

CONCÍS, -Ă, conciși, -se, adj. (Despre stil, opere literare etc.) Expus pe scurt, în puține cuvinte; concentrat; (despre scriitori sau vorbitori) care se exprimă, lapidar. V. laconic. Cifrele bugetului vorbesc într-unr grai concis despre creșterea continuă a forței economice a patriei noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566. Sion, dacă cu lucrările lui nu ne uimește, dar place; versurile lui sînt concise, limpezi, ușoare și armonioase. BOLINTINEANU, O. 358.

CONCÍS, -Ă adj. (Despre stil, opere literare etc.) Exprimat pe scurt, concentrat; laconic. [< lat. concisus, cf. fr. concis].

CONCÍS, -Ă adj. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat. (<fr. concis, lat. concisus)

CONCÍS ~să (~și, ~se) (despre modul de exprimare) Care constă din puține cuvinte; exprimat în puține cuvinte; succint; laconic; lapidar. Expunere ~să. /<lat. concisus, fr. concis

*concís, -ă adj. (lat. concisus, d. concídere, a tăĭa. V. ucid). Scurt, strîns, laconic: autor, stil concis. Adv. În mod concis.

conciz a. care întrebuințează cât se poate mai puține vorbe, scurt și coprinzător: stil conciz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

concís adj. m., pl. concíși; f. concísă, pl. concíse

concís adj. m., pl. concíși; f. sg. concísă, pl. concíse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONCÍS adj. 1. concentrat, laconic, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strâns, telegrafic. (O expunere ~; stil ~.) 2. v. sintetic.

CONCIS adj. 1. concentrat, laconic, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (O expunere ~; stil ~.) 2. rezumativ, sintetic, succint, sumar, (înv.) rezumător. (O descriere ~.)

Concis ≠ diluat, dezlânat, prolix


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONCÍS, -Ă adj. (< lat. concisus, cf. fr. concis): în sintagmele exprimare concisă și stil concis (v.).

Intrare: concis
concis adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • concis
  • concisul
  • concisu‑
  • conci
  • concisa
plural
  • conciși
  • concișii
  • concise
  • concisele
genitiv-dativ singular
  • concis
  • concisului
  • concise
  • concisei
plural
  • conciși
  • concișilor
  • concise
  • conciselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

concis

  • 1. (Despre stil, opere literare etc.) Expus pe scurt, în puține cuvinte.
    exemple
    • Cifrele bugetului vorbesc într-un grai concis despre creșterea continuă a forței economice a patriei noastre. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2566.
      surse: DLRLC
    • Sion, dacă cu lucrările lui nu ne uimește, dar place; versurile lui sînt concise, limpezi, ușoare și armonioase. BOLINTINEANU, O. 358.
      surse: DLRLC

etimologie: