15 definiții pentru lapidar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lapidar, ~ă [At: MARIN, PR. I, 40/34 / V: (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr lapidaire, lat lapidarius, -a, -um] 1 sm (Rar) Persoană care se ocupă cu șlefuirea pietrelor prețioase. 2 a (Liv; d. inscripții, ornamente etc.) Gravat în piatră. 3 a (Liv; d. monumente, statui etc.) Din piatră. 4 a (Liv; pex; d. stil) Caracteristic inscripțiilor pe piatră. 5 a (Liv; d. stil) Concis. 6-7 smf, a (Persoană) care are o exprimare concisă. 8-9 smf, a (Persoană) care vorbește puțin Si: taciturn. 10 a (D. litere; pex; d. scriere) Care seamănă cu caracterele grafice săpate pe pietrele antice. 11 sfp (Tip) Tip de litere majuscule.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre stil, exprimare) Scurt, concis. V. sobru. Acolo este tipograful care, în primul tău poem, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Patru vorbe lapidare, în cari se închidea tot eul lui. ANGHEL, PR. 52. 2. (Livresc, despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră.

LAPIDÁR, -Ă adj. 1. (Liv.; despre inscripții) Gravat în piatră. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscripții). [Cf. fr. lapidaire].

LAPIDÁR, -Ă adj. 1. de piatră. 2. (despre inscripții) gravat în piatră. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius)

LAPIDÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre inscripții, ornamente) Care este cioplit în piatră; gravat în piatră. 2) (despre formule, expresii, stil, vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; laconic; succint. /<fr. lapidaire, lat. lapidarius.

LAPIDÁR2 ~i m. Meseriaș specializat în prelucrarea pietrelor scumpe (cu excepția diamantelor). /<fr. lapidaire, lat. lapidarius

lapidar a. propriu inscripțiunilor săpate în piatră: stil lapidar, conciz, ferm și maiestos.

*lapidár, -ă adj. (lat. lapidarius, d. lapis, lápidis, peatră). Relativ la petre. Stil lapidar, stil propriŭ inscripțiunilor săpate pe peatră (marmură, bronz ș. a.). Fig. Concis, ferm și maĭestuos. Adv. În mod lapidar. Subst. Lucrător (șlefuitor) de diamante.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. lapidáră, pl. lapidáre

lapidár adj. m., pl. lapidári; f. sg. lapidáră, pl. lapidáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LAPIDAR adj. concentrat, concis, laconic, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (Stil ~; exprimare ~.)

Lapidar ≠ restrâns, strâns


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LAPIDÁR, -Ă adj. (cf. fr. lapidaire): în sintagmele exprimare lapidară, stil lapidar și vorbire lapidară (v.).

Intrare: lapidar
lapidar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapidar
  • lapidarul
  • lapidaru‑
  • lapida
  • lapidara
plural
  • lapidari
  • lapidarii
  • lapidare
  • lapidarele
genitiv-dativ singular
  • lapidar
  • lapidarului
  • lapidare
  • lapidarei
plural
  • lapidari
  • lapidarilor
  • lapidare
  • lapidarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)