lapidare sf [At: FILIMON, O. II, 66 / Pl: ~dări / E: lapida] 1 (Liv) Ucidere prin lovituri cu pietre Si: lapidație. 2-3 Alungare (prin aruncare cu pietre). 4 (Fig) Prescurtare extremă a unei comunicări.

LAPIDARE s.f. Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire, omorîre cu pietre; lapidație. [< lapida].

lapida vt(a) [At. NEGULICI / Pzi: ~dez / E: fr lapider, lat lapidare] 1 A ucide prin lovituri de pietre, ca pedeapsă sau ca răzbunare. 2 (Pex) A arunca în cineva cu pietre. 3 (Fig) A persecuta. 4 (Fig) A alunga.

lapidar, ~ă [At: MARIN, PR. I, 40/34 / V: (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr lapidaire, lat lapidarius, -a, -um] 1 sm (Rar) Persoană care se ocupă cu șlefuirea pietrelor prețioase. 2 a (Liv; d. inscripții, ornamente etc.) Gravat în piatră. 3 a (Liv; d. monumente, statui etc.) Din piatră. 4 a (Liv; pex; d. stil) Caracteristic inscripțiilor pe piatră. 5 a (Liv; d. stil) Concis. 6-7 smf, a (Persoană) care are o exprimare concisă. 8-9 smf, a (Persoană) care vorbește puțin Si: taciturn. 10 a (D. litere; pex; d. scriere) Care seamănă cu caracterele grafice săpate pe pietrele antice. 11 sfp (Tip) Tip de litere majuscule.

LAPIDA, lapidez, vb. I. Tranz. A arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau ca răzbunare), a ucide prin lovituri de pietre. (Fig.) Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe... Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvîrlite în văzduh. TOPÎRCEANU, B. 37.

LAPIDAR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre stil, exprimare) Scurt, concis. V. sobru. Acolo este tipograful care, în primul tău poem, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Patru vorbe lapidare, în cari se închidea tot eul lui. ANGHEL, PR. 52. 2. (Livresc, despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră.

LAPIDA vb. I. tr. A lovi, a omorî cu pietre (pe cineva). / < fr. lapider, cf. lat. lapidare < lapis – piatră].

LAPIDAR, -Ă adj. 1. (Liv.; despre inscripții) Gravat în piatră. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscripții). [Cf. fr. lapidaire].

LAPIDA vb. tr. a arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau răzbunare): a ucide cu pietre (pe cineva). (< fr. lapider, lat. lapidare)

LAPIDAR, -Ă adj. 1. de piatră. 2. (despre inscripții) gravat în piatră. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius)

A LAPIDA ~ez tranz. livr. (persoane) A omorî prin lovituri de pietre (drept pedeapsă sau ca răzbunare). /<fr. lapider, lat. lapidare

LAPIDAR¹ ~ă (~i, ~e) 1) (despre inscripții, ornamente) Care este cioplit în piatră; gravat în piatră. 2) (despre formule, expresii, stil, vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; laconic; succint. /<fr. lapidaire, lat. lapidarius.

LAPIDAR² ~i m. Meseriaș specializat în prelucrarea pietrelor scumpe (cu excepția diamantelor). /<fr. lapidaire, lat. lapidarius

lapidà v. a ucide cu pietre.

lapidar a. propriu inscripțiunilor săpate în piatră: stil lapidar, conciz, ferm și maiestos.

*lapidár, -ă adj. (lat. lapidarius, d. lapis, lápidis, peatră). Relativ la petre. Stil lapidar, stil propriŭ inscripțiunilor săpate pe peatră (marmură, bronz ș. a.). Fig. Concis, ferm și maĭestuos. Adv. În mod lapidar. Subst. Lucrător (șlefuitor) de diamante.

*lapidațiúne f. (lat. lapidátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a fi lapidat: lapidațiunea sfîntuluĭ Ștefan. – Și -áție și -áre.

*lapidéz v. tr. (lat. lápido, -áre. V. lepăd). Ucid cu loviturĭ de petre.

lapidare (livr.) s. f., g.-d. art. lapidării; pl. lapidări

*lapidare (livr.) s. f., g.-d. art. lapidării; pl. lapidări

lapidare s. f., pl. lapidări

lapida (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. lapidez, 3 lapidează; conj. prez. 1 sg. să lapidez, 3 să lapideze

lapidar adj. m., pl. lapidari; f. lapidară, pl. lapidare

lapida (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapidează

lapidar adj. m., pl. lapidari; f. lapidară, pl. lapidare

lapida vb., ind. prez. 1 sg. lapidez, 3 sg. și pl. lapidează

lapidar adj. m., pl. lapidari; f. sg. lapidară, pl. lapidare

LAPIDAR adj. v. concis.

LAPIDAR adj. concentrat, concis, laconic, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strîns, telegrafic. (Stil ~; exprimare ~.)

Lapidar ≠ restrâns, strâns

LAPIDAR, -Ă adj. (cf. fr. lapidaire): în sintagmele exprimare lapidară, stil lapidar și vorbire lapidară (v.).