3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

LAPIDÁRE, lapidări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire (cu pietre); fig. oprobriu. – V. lapida.

lapidare sf [At: FILIMON, O. II, 66 / Pl: ~dări / E: lapida] 1 (Liv) Ucidere prin lovituri cu pietre Si: lapidație. 2-3 Alungare (prin aruncare cu pietre). 4 (Fig) Prescurtare extremă a unei comunicări.

LAPIDÁRE s.f. Acțiunea de a lapida și rezultatul ei; lovire, omorâre cu pietre; lapidație. [< lapida].

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră. 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine; laconic, scurt, concis. – Din fr. lapidaire.

lapida vt(a) [At. NEGULICI / Pzi: ~dez / E: fr lapider, lat lapidare] 1 A ucide prin lovituri de pietre, ca pedeapsă sau ca răzbunare. 2 (Pex) A arunca în cineva cu pietre. 3 (Fig) A persecuta. 4 (Fig) A alunga.

lapidar, ~ă [At: MARIN, PR. I, 40/34 / V: (înv) ~iu, ~ie / Pl: ~i, ~e / E: fr lapidaire, lat lapidarius, -a, -um] 1 sm (Rar) Persoană care se ocupă cu șlefuirea pietrelor prețioase. 2 a (Liv; d. inscripții, ornamente etc.) Gravat în piatră. 3 a (Liv; d. monumente, statui etc.) Din piatră. 4 a (Liv; pex; d. stil) Caracteristic inscripțiilor pe piatră. 5 a (Liv; d. stil) Concis. 6-7 smf, a (Persoană) care are o exprimare concisă. 8-9 smf, a (Persoană) care vorbește puțin Si: taciturn. 10 a (D. litere; pex; d. scriere) Care seamănă cu caracterele grafice săpate pe pietrele antice. 11 sfp (Tip) Tip de litere majuscule.

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. A arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau ca răzbunare), a ucide prin lovituri de pietre. (Fig.) Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe... Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvîrlite în văzduh. TOPÎRCEANU, B. 37.

LAPIDÁR, -Ă, lapidari, -e, adj. 1. (Despre stil, exprimare) Scurt, concis. V. sobru. Acolo este tipograful care, în primul tău poem, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98. Patru vorbe lapidare, în cari se închidea tot eul lui. ANGHEL, PR. 52. 2. (Livresc, despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră.

LAPIDÁ vb. I. tr. A lovi, a omorî cu pietre (pe cineva). / < fr. lapider, cf. lat. lapidare < lapis – piatră].

LAPIDÁR, -Ă adj. 1. (Liv.; despre inscripții) Gravat în piatră. 2. (Despre stil, expuneri etc.) Scurt, concis (ca stilul unei inscripții). [Cf. fr. lapidaire].

LAPIDÁ vb. tr. a arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau răzbunare): a ucide cu pietre (pe cineva). (< fr. lapider, lat. lapidare)

LAPIDÁR, -Ă adj. 1. de piatră. 2. (despre inscripții) gravat în piatră. 3. (despre stil, vorbire etc.) scurt, concis, laconic. (< fr. lapidaire, lat. lapidarius)

A LAPIDÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A omorî prin lovituri de pietre (drept pedeapsă sau ca răzbunare). /<fr. lapider, lat. lapidare

LAPIDÁR2 ~i m. Meseriaș specializat în prelucrarea pietrelor scumpe (cu excepția diamantelor). /<fr. lapidaire, lat. lapidarius

LAPIDÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre inscripții, ornamente) Care este cioplit în piatră; gravat în piatră. 2) (despre formule, expresii, stil, vorbire) Care constă din puține cuvinte; concis; laconic; succint. /<fr. lapidaire, lat. lapidarius.

lapidar a. propriu inscripțiunilor săpate în piatră: stil lapidar, conciz, ferm și maiestos.

*lapidár, -ă adj. (lat. lapidarius, d. lapis, lápidis, peatră). Relativ la petre. Stil lapidar, stil propriŭ inscripțiunilor săpate pe peatră (marmură, bronz ș. a.). Fig. Concis, ferm și maĭestuos. Adv. În mod lapidar. Subst. Lucrător (șlefuitor) de diamante.

*lapidațiúne f. (lat. lapidátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a fi lapidat: lapidațiunea sfîntuluĭ Ștefan. – Și -áție și -áre.

arată toate definițiile

Intrare: lapidare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapidare
  • lapidarea
plural
  • lapidări
  • lapidările
genitiv-dativ singular
  • lapidări
  • lapidării
plural
  • lapidări
  • lapidărilor
vocativ singular
plural
Intrare: lapida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lapida
  • lapidare
  • lapidat
  • lapidatu‑
  • lapidând
  • lapidându‑
singular plural
  • lapidea
  • lapidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lapidez
(să)
  • lapidez
  • lapidam
  • lapidai
  • lapidasem
a II-a (tu)
  • lapidezi
(să)
  • lapidezi
  • lapidai
  • lapidași
  • lapidaseși
a III-a (el, ea)
  • lapidea
(să)
  • lapideze
  • lapida
  • lapidă
  • lapidase
plural I (noi)
  • lapidăm
(să)
  • lapidăm
  • lapidam
  • lapidarăm
  • lapidaserăm
  • lapidasem
a II-a (voi)
  • lapidați
(să)
  • lapidați
  • lapidați
  • lapidarăți
  • lapidaserăți
  • lapidaseți
a III-a (ei, ele)
  • lapidea
(să)
  • lapideze
  • lapidau
  • lapida
  • lapidaseră
Intrare: lapidar
lapidar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapidar
  • lapidarul
  • lapidaru‑
  • lapida
  • lapidara
plural
  • lapidari
  • lapidarii
  • lapidare
  • lapidarele
genitiv-dativ singular
  • lapidar
  • lapidarului
  • lapidare
  • lapidarei
plural
  • lapidari
  • lapidarilor
  • lapidare
  • lapidarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lapidare

etimologie:

  • vezi lapida
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

lapida

  • 1. livresc A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe... Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvîrlite în văzduh. TOPÎRCEANU, B. 37.
      surse: DLRLC

etimologie:

lapidar

  • 1. (Despre inscripții, ornamente) Săpat în piatră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (Despre stil, vorbire) Care evocă prin concizie (și vigoare) stilul inscripțiilor latine.
    exemple
    • Acolo este tipograful care, în primul tău poem, Ți-a mutilat trei strofe lapidare. TOPÎRCEANU, B. 98.
      surse: DLRLC
    • Patru vorbe lapidare, în cari se închidea tot eul lui. ANGHEL, PR. 52.
      surse: DLRLC

etimologie: