23 de definiții pentru lăicer / lăvicer lăvicer laicer lavicer lăcer lăviceriu leicer (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-.Var.: lăvicér s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.

LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-.Var.: lăvicér s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.

lăicer sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 233 / V: (reg) lai~, lavi~, lăcer, lăvi~, (îrg) lăviceriu, lei~, levi~ / Pl: ~e / E: leviță + -ar] 1 (Reg) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc lavițele și pereții. 2 (Pex) Orice fel de covor țărănesc Si: (reg) scoruș. Vz scoarță.

LĂICÉR, lăicere, s. n. (Mold.) Scoarță îngustă de lînă colorată, țesută cu dungi sau alesături, cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. Șoprul... avea acum pardoseală de lăicere peste pereții de stuf dinspre răsărit și miazănoapte. SADOVEANU, P. M. 253. Întinse lăicer nou pe laviță. C. PETRESCU, Î. II 161. Lînuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 97. Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53. – Pronunțat: lă-i-. - Variantă: lăvicér (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 14, VLAHUȚĂ, N. 10) s. n.

LĂICÉR ~e n. Covor țărănesc de lână, lung și îngust, țesut, de obicei, în dungi, care se așterne pe jos sau se pune pe pereți. [Var. lavicer] /la [v]iță + suf. ~ar

lăicer n. covor țărănesc îngust și lung: lânuri pentru scoarțe și lăicere CR. [V. laiță].

LĂVICÉR s. n. v. lăicer.

leicer[1] sm vz lăicer corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

lăvicér și lăĭcér n., pl. e (d. laviță). Țol de întins pe pat orĭ pe o ladă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăicér (lă-i-)/lăvicér (reg.) s. n., pl. lăicére/lăvicére

lăicér s. n., (sil. lă-i-)/lăvicér pl. lăicére/ lăvicére

arată toate definițiile

Intrare: lăicer / lăvicer
  • silabație: lă-i-cer info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăicer
  • lăicerul
  • lăiceru‑
plural
  • lăicere
  • lăicerele
genitiv-dativ singular
  • lăicer
  • lăicerului
plural
  • lăicere
  • lăicerelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăvicer
  • lăvicerul
  • lăviceru‑
plural
  • lăvicere
  • lăvicerele
genitiv-dativ singular
  • lăvicer
  • lăvicerului
plural
  • lăvicere
  • lăvicerelor
vocativ singular
plural
laicer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lavicer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăcer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăviceriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leicer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăicer / lăvicer lăvicer laicer lavicer lăcer lăviceriu leicer

  • 1. regional Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: lăiceraș attach_file 4 exemple
    exemple
    • Șoprul... avea acum pardoseală de lăicere peste pereții de stuf dinspre răsărit și miazănoapte. SADOVEANU, P. M. 253.
      surse: DLRLC
    • Întinse lăicer nou pe laviță. C. PETRESCU, Î. II 161.
      surse: DLRLC
    • Lînuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 97.
      surse: DLRLC
    • Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • La(v)iță + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09