LĂICÉR (LĂVICÉR) (< la(v)iță) s. n. (Reg.) Scoarță țărănească de lână, lungă și îngustă, ornamentată mai ales liniar, prin alternarea dungilor subțiri cu cele late, în două-trei tonuri de culoare; folosită mai ales în Moldova pentru a acoperi lavițele, pereții sau dușumelele.