lăicer sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 233 / V: (reg) lai~, lavi~, lăcer, lăvi~, (îrg) lăviceriu, lei~, levi~ / Pl: ~e / E: leviță + -ar] 1 (Reg) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc lavițele și pereții. 2 (Pex) Orice fel de covor țărănesc Si: (reg) scoruș. Vz scoarță.