5 intrări

58 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

k smi [P: ca] 1 A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2 Consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i. 3 Consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c.

K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa.Pl. și: (1, n.) k-uri]

K s. m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional; sunete notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală (2) surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]

K s. m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului; este consoană oclusivă palatală surdă înainte de e, i și consoană oclusivă velară surdă înaintea celorlalte vocale, înaintea consoanelor sau la sfîrșit de cuvînt.

K m. a unsprezecea literă a alfabetului: ea figurează românește numai în vorbele străine și mai ales în numele proprii.

k m. A un-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. În limba lat., la început, se întrebuința îld. C, ĭar C îld. G. Pe urmă, cînd C s’a întrebuințat îld. K și s’a introdus și G, a rămas K numaĭ în cîteva prescurtărĭ. În limba rom. se întrebuințează numaĭ în cuv. străine, și tot așa e și în cele-lalte limbĭ romanice. În ainte de E și I, Româniĭ și Italieniĭ o înlocuĭesc cu CH: rom. cheĭe, it. chiave.

kaliu sns [At: DN3 / E: ger Kalium] (Chm) Potasiu.

kappa smi [At: MDA ms / E: fr kappa] 1 A zecea literă din alfabetul grecesc. 2 Consoană ocluzivă palatală surdă. 3 Semn grafic corespunzător consoanei kappa (2).

kelvin sm [At: DN3 / S și: (abr) K / E: eg, fr kelvin] (Fiz) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional.

KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

KÁPPA, kappa, s. m. 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k. 2. Sunet notat cu această literă. – Din gr. káppa.

KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.

KÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [Abr.: K] – Din engl., fr. kelvin.

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

POTÁSIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcaline, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură sub formă de săruri; unele dintre sărurile lui se întrebuințează ca îngrășăminte artificiale în agricultură; kaliu.

KÁLIU s. n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]

KÁLIU s.n. Potasiu. // (În forma kali-) Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) potasiu”, „de potasiu”, „potasic”. [Pron. -liu. / < germ. Kalium].

KÉLVIN s.m. Unitate de bază a temperaturii în sistemul S.I. [< fr. kelvin].[1]

  1. Abr. K LauraGellner

POTÁSIU s.n. Metal alcalin de culoare albă-argintie, cu puternice proprietăți radioactive; kaliu. [Pron. -siu. / < fr. potassium].[1]

  1. Expresia „proprietăți radioactive” pare eronată; intenția a fost probabil „proprietăți reactive”. gall

arată toate definițiile

Intrare: k
  • pronunție: ca, capa
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • k
  • k-ul
  • k-u‑
plural
  • k-uri
  • k-urile
genitiv-dativ singular
  • k
  • k-ului
plural
  • k-uri
  • k-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: kaliu
  • pronunție: kalĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kaliu
  • kaliul
  • kaliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kaliu
  • kaliului
plural
vocativ singular
plural
  • pronunție: kalĭum
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kalium
  • kaliumul
plural
genitiv-dativ singular
  • kalium
  • kaliumului
plural
vocativ singular
plural
K simbol
  • pronunție: ca, capa
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • K
Intrare: kappa
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kappa
plural
  • kappa
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
  • pronunție: ca, capa
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • k
  • k-ul
  • k-u‑
plural
  • k-uri
  • k-urile
genitiv-dativ singular
  • k
  • k-ului
plural
  • k-uri
  • k-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: kelvin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kelvin
  • kelvinul
  • kelvinu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kelvin
  • kelvinului
plural
vocativ singular
plural
K simbol
  • pronunție: ca, capa
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • K
Intrare: potasiu
  • pronunție: -sĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potasiu
  • potasiul
  • potasiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • potasiu
  • potasiului
plural
vocativ singular
plural
K simbol
  • pronunție: ca, capa
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • K
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

k

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional.
    surse: DEX '09 DE
    • diferențiere A treisprezecea literă a alfabetului.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Numele sunetelor notate cu această literă:
    surse: DEX '09 DLRLC DE
    • 2.1. consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i.
    • 2.2. consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c.
  • 3. substantiv masculin invariabil (Sub forma K) Simbol chimic pentru potasiu (kaliu).
    surse: DE
  • 4. substantiv masculin invariabil informatică (Sub forma K) Simbol pentru kilooctet sau kilobyte.
    surse: DE
  • 5. substantiv masculin invariabil Bandă K = bandă de frecvențe cuprinse între 18 și 27 GHz, utilizată în telecomunicațiile prin satelit.
    surse: DE
  • 6. metrologie (Sub forma °K) Simbol pentru grad Kelvin.
    surse: DE
  • 7. metrologie (Sub forma k) Simbol pentru prefixul kilo-.
    surse: DE

etimologie:

kaliu kalium K

  • 1. chimie Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 NODEX sinonime: potasiu
  • comentariu simbol K
    surse: DOOM 2

etimologie:

kappa k

  • 1. Numele celei de a zecea litere a alfabetului grecesc (și neogrec), corespunzând sunetului k.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. Sunet notat cu această literă.
    surse: DEX '09
  • comentariu Scris: ϰ, k, K
    surse: DOOM 2

etimologie:

kelvin K

  • 1. fizică Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • diferențiere Unitate de măsură a temperaturii, egală cu 1/273,16 din temperatura absolută a punctului triplu al apei.
    surse: MDN '00
  • comentariu abreviere K
    surse: DEX '09

etimologie:

potasiu K

  • 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; unele dintre sărurile lui se întrebuințează ca îngrășăminte artificiale în agricultură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: kaliu
  • comentariu simbol K
    surse: DOOM 2

etimologie: