3 intrări

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa.Pl. și: (1, n.) k-uri]

K s. m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional; sunete notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală (2) surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]

K s. m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului; este consoană oclusivă palatală surdă înainte de e, i și consoană oclusivă velară surdă înaintea celorlalte vocale, înaintea consoanelor sau la sfîrșit de cuvînt.

k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]

K, k s. m. invar. [cit. ca]

K m. a unsprezecea literă a alfabetului: ea figurează românește numai în vorbele străine și mai ales în numele proprii.

k m. A un-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. În limba lat., la început, se întrebuința îld. C, ĭar C îld. G. Pe urmă, cînd C s´a întrebuințat îld. K și s´a introdus și G, a rămas K numaĭ în cîteva prescurtărĭ. În limba rom. se întrebuințează numaĭ în cuv. străine, și tot așa e și în cele-lalte limbĭ romanice. În ainte [!] de E și I, Româniĭ și Italieniĭ o înlocuĭesc cu CH: rom. cheĭe, it. chiave.

KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

POTÁSIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcaline, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură sub formă de săruri; unele dintre sărurile lui se întrebuințează ca îngrășăminte artificiale în agricultură; kaliu.

káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K

potásiu (element chimic) [siu pron. siu] s. n., art. potásiul; simb. K

káliu s. n. [-liu pron. -liu], art. káliul; simb. K

potásiu s. n. [-siu pron. -siu], art. potásiul; simb. K

OXALAT ACID DE POTÁSIU s. (pop.) sare de măcriș.

POTÁSIU s. (CHIM.) kaliu.

Intrare: k
k
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular k k-ul
plural k-uri k-urile
genitiv-dativ singular k k-ului
plural k-uri k-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: kaliu
kaliu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular kaliu kaliul
plural
genitiv-dativ singular kaliu kaliului
plural
vocativ singular
plural
k
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular k k-ul
plural k-uri k-urile
genitiv-dativ singular k k-ului
plural k-uri k-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: potasiu
potasiu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular potasiu potasiul
plural
genitiv-dativ singular potasiu potasiului
plural
vocativ singular
plural
k
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular k k-ul
plural k-uri k-urile
genitiv-dativ singular k k-ului
plural k-uri k-urilor
vocativ singular
plural