3 intrări

k

  • 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional.
    surse: DEX '09 DE substantiv masculin invariabil substantiv neutru
    • diferențiere A treisprezecea literă a alfabetului.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. Numele sunetelor notate cu această literă:
    surse: DEX '09 DLRLC DE substantiv masculin invariabil
    • 2.1. consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i.
    • 2.2. consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c.
  • 3. (Sub forma K) Simbol chimic pentru potasiu (kaliu).
    surse: DE substantiv masculin invariabil
  • 4. (Sub forma K) Simbol pentru kilooctet sau kilobyte.
    surse: DE substantiv masculin invariabil informatică
  • 5. Bandă K = bandă de frecvențe cuprinse între 18 și 27 GHz, utilizată în telecomunicațiile prin satelit.
    surse: DE substantiv masculin invariabil
  • 6. (Sub forma ºK) Simbol pentru grad Kelvin.
    surse: DE metrologie
  • 7. (Sub forma k) Simbol pentru prefixul kilo-.
    surse: DE metrologie

etimologie:

kaliu

  • 1. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 NODEX chimie sinonime: potasiu
  • comentariu K
    surse: DOOM 2 simbol

etimologie:

  • limba germană Kalium
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

potasiu

  • 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; unele dintre sărurile lui se întrebuințează ca îngrășăminte artificiale în agricultură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: kaliu
    • 1.1. Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic.
      surse: DEX '09 DEX '98 (în) sintagmă sinonime: silitră
  • comentariu K
    surse: DOOM 2 simbol

etimologie:

  • limba franceză potassium
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

14 definiții

K m. a unsprezecea literă a alfabetului: ea figurează românește numai în vorbele străine și mai ales în numele proprii.

k m. A un-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. În limba lat., la început, se întrebuința îld. C, ĭar C îld. G. Pe urmă, cînd C s´a întrebuințat îld. K și s´a introdus și G, a rămas K numaĭ în cîteva prescurtărĭ. În limba rom. se întrebuințează numaĭ în cuv. străine, și tot așa e și în cele-lalte limbĭ romanice. În ainte [!] de E și I, Româniĭ și Italieniĭ o înlocuĭesc cu CH: rom. cheĭe, it. chiave.

OXALAT ACID DE POTÁSIU s. (pop.) sare de măcriș.

KÁLIU s.n. Potasiu. // (În forma kali-) Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) potasiu”, „de potasiu”, „potasic”. [Pron. -liu. / < germ. Kalium].

potasiu n. metal descoperit în 1807 de Davy, descompunând potasa cu pila electrică.

*potásiŭ n. Chim. (d. potasă; lat. științific potássium). Un metal monovalent extras din potasă. – Ca și sodiu, a fost obținut de Davy la 1807. E solid, alb, moale și maleabil. Supt [!] 0° e dur și sfărămicĭos. Se topește la 62°, 5, are o greutate atomică de 39 și se oxidează foarte ușor. – Se numea și caliŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

K2, CHOGORI [tʃogóri] DAPSANG, QOGIR FENG sau GODWIN AUSTEN [gɔduin ɔstin], vârf în masivul Karokorum, al doilea din lume după Chomolungma (Everest), Situat la granița dintre China și Pakistan. Alt.: 8.611 m. Alcătuit din gnaisuri și granite. Între K2 și vf. Gasherbrum II se află ghețarul Baltoro. Escaladat pentru prima oară la 31 iul. 1954 de Lino Lacedelli și Achile Compagnoni, membri ai expediției italiene conduse de Ardito Desio.

KÁLIU s. n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]

OXALAT ACID DE POTÁSIU s. (CHIM.) (pop.) sare de măcríș.

POTASIU (‹ fr. {i}; {s} engl. potass „potasă”) s. n. Element chimic (K; nr. at. 19, m. at. 39,102, gr. sp. 0,86, p. t. 63,5ºC, p. f. 760ºC) din grupa metalelor alcaline. Se găsește în natură numai sub formă de combinații (ex. silvină, silvinit, cainit etc.). Ocupă locul 7 după răspândirea în scoarța terestră. Se obține prin electroliza clorurii de potasiu topite. În combinații este monovalent. La aer se oxidează rapid, cu apa reacționează cu explozie. Bun conducător de căldură și de electricitate, moale, foarte activ chimic, se întrebuințează la obținerea unor aliaje, fabricarea celulelor fotoelectrice și, sub formă de săruri, ca îngrășământ agricol. Constituie o componentă permanentă a țesuturilor organismelor vegetale și animale. Împreună cu sodiul are un rol esențial în organismul uman, pentru menținerea permeabilității selective celulare, în excitabilitatea fibrelor nervoase și în contracția musculară; exercită o acțiune depresivă asupra sistemului nervos central, a inimii și musculaturii și favorizează diureza; necesitatea de potasiu zilnică pentru om este de 3 g. A fost obținut prin electroliză de Humphry Davy în 1807. Sin. kaliu.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

k (numai în scris) I conj. 1. ca. 2. că. II s. m. materie fecală.

special K expr. (tox.) ketamină pisată.

vitamina K expr. (tox.) ketamină.

Intrare: k
k
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular k k-ul
plural k-uri k-urile
genitiv-dativ singular k k-ului
plural k-uri k-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: kaliu
kaliu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular kaliu kaliul
plural
genitiv-dativ singular kaliu kaliului
plural
vocativ singular
plural
k
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular k k-ul
plural k-uri k-urile
genitiv-dativ singular k k-ului
plural k-uri k-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: potasiu
potasiu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular potasiu potasiul
plural
genitiv-dativ singular potasiu potasiului
plural
vocativ singular
plural
k
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular k k-ul
plural k-uri k-urile
genitiv-dativ singular k k-ului
plural k-uri k-urilor
vocativ singular
plural

27 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa.Pl. și: (1, n.) k-uri]

K s. m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional; sunete notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală (2) surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]

K s. m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului; este consoană oclusivă palatală surdă înainte de e, i și consoană oclusivă velară surdă înaintea celorlalte vocale, înaintea consoanelor sau la sfîrșit de cuvînt.

k [cit. ca / cápa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. cá-uri]

K, k s. m. invar. [cit. ca]

KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, bun conducător de căldură și electricitate, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium.

POTÁSIU s. n. Element chimic din grupa metalelor alcaline, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură sub formă de săruri; unele dintre sărurile lui se întrebuințează ca îngrășăminte artificiale în agricultură; kaliu.

káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K

potásiu (element chimic) [siu pron. siu] s. n., art. potásiul; simb. K

káliu s. n. [-liu pron. -liu], art. káliul; simb. K

potásiu s. n. [-siu pron. -siu], art. potásiul; simb. K

POTÁSIU s. (CHIM.) kaliu.

POTÁSIU s.n. Metal alcalin de culoare albă-argintie, cu puternice proprietăți radioactive; kaliu. [Pron. -siu. / < fr. potassium].

Expresia „proprietăți radioactive” pare eronată; intenția a fost probabil „proprietăți reactive”. - gall

KÁLIU s. n. potasiu. (< germ. Kalium)

POTÁSIU s. n. metal alcalin alb-argintiu, cu puternice proprietăți radioactive; kaliu. (< fr. potassium)

Expresia „proprietăți radioactive” pare eronată; intenția a fost probabil „proprietăți reactive”. - gall

KÁLIU n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu] /< germ. Kalium

POTÁSIU n. Metal alcalin moale, alb-argintiu, aflat în natură sub formă de săruri, având proprietăți chimice pronunțate și fiind întrebuințat, mai ales, la fabricarea îngrășămintelor agricole și a sticlei; kaliu. /<fr. potassium


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ºK (METR.), simbol pentru grad Kelvin.

k (METR.), simbol pentru prefixul kilo-.

K s. m. invar. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române folosită în scrierea unor neologisme; sunetele notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă, velară, surdă, cu valoarea literei c, în alte poziții. 2. Simbol chimic pentru potasiu (kaliu). 3. (INFORM.) Simbol pentru kilooctet sau kilobyte. 4. Bandă K. = bandă de frecvențe cuprinse între 18 și 27 GHz, utilizată în telecomunicațiile prin satelit.