opțiuni
  • info

18 definiții pentru k

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

K, k, s. m. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2. Numele sunetelor notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca, capa. – Pl. și: (1, n.) k-uri]

k smi [P: ca] 1 A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. 2 Consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i. 3 Consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c.

K s. m. invar. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional; sunete notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală (2) surdă (2), cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă velară surdă, cu valoarea literei c. [Pr.: ca]

K s. m. invar. A treisprezecea literă a alfabetului; este consoană oclusivă palatală surdă înainte de e, i și consoană oclusivă velară surdă înaintea celorlalte vocale, înaintea consoanelor sau la sfîrșit de cuvînt.

K m. a unsprezecea literă a alfabetului: ea figurează românește numai în vorbele străine și mai ales în numele proprii.

k m. A un-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin. În limba lat., la început, se întrebuința îld. C, ĭar C îld. G. Pe urmă, cînd C s’a întrebuințat îld. K și s’a introdus și G, a rămas K numaĭ în cîteva prescurtărĭ. În limba rom. se întrebuințează numaĭ în cuv. străine, și tot așa e și în cele-lalte limbĭ romanice. În ainte de E și I, Româniĭ și Italieniĭ o înlocuĭesc cu CH: rom. cheĭe, it. chiave.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

k1 (literă[1]) [cit. ka/kapa] s. m. / s. n., pl. m. k / n. k-uri

  1. Literă recunoscută dintotdeauna ca făcând parte din alfabetul limbii române, devenită familiară mai ales grație formațiilor cu kilo-, dar încă percepută ca literă străină, în opoziție cu c/ch, deoarece nu se folosește în cuvinte din fondul vechi. Valorile ei prototipice sunt [k], [k’], în funcție de vocala următoare (pentru valorile literei k și ale digrafului ck v. Valorile literelor și ale combinațiilor de litere). k, k’ se folosesc în transcrierea fonetică pentru a reda rom. c (+ a, ă, î, o, u), respectiv ch (+ e, i). — Anonim

+k2 (sunet) [cit. kî] s. m./ s. n., pl. m. k / n. k-uri

k [cit. ca / capa] s. m. / s. n., pl. k / k-uri [cit. ca-uri]

K, k s. m. invar. [cit. ca]

K (pr. ka)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

k (METR.), simbol pentru prefixul kilo-.

°K (METR.), simbol pentru grad Kelvin.

K s. m. invar. 1. A paisprezecea literă a alfabetului limbii române folosită în scrierea unor neologisme; sunetele notate cu această literă: a) consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i; b) consoană oclusivă, velară, surdă, cu valoarea literei c, în alte poziții. 2. Simbol chimic pentru potasiu (kaliu). 3. (INFORM.) Simbol pentru kilooctet sau kilobyte. 4. Bandă K. = bandă de frecvențe cuprinse între 18 și 27 GHz, utilizată în telecomunicațiile prin satelit.

K2, CHOGORI [tʃogóri] DAPSANG, QOGIR FENG sau GODWIN AUSTEN [gɔduin ɔstin], vârf în masivul Karokorum, al doilea din lume după Chomolungma (Everest), Situat la granița dintre China și Pakistan. Alt.: 8.611 m. Alcătuit din gnaisuri și granite. Între K2 și vf. Gasherbrum II se află ghețarul Baltoro. Escaladat pentru prima oară la 31 iul. 1954 de Lino Lacedelli și Achile Compagnoni, membri ai expediției italiene conduse de Ardito Desio.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

k (numai în scris) I conj. 1. ca. 2. că. II s. m. materie fecală.

special K expr. (tox.) ketamină pisată.

vitamina K expr. (tox.) ketamină.

Intrare: k
  • pronunție: ca, capa, kî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • k
  • k-ul
  • k-u‑
plural
  • k-uri
  • k-urile
genitiv-dativ singular
  • k
  • k-ului
plural
  • k-uri
  • k-urilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

k, k-urisubstantiv masculin invariabil, substantiv neutru

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A paisprezecea literă a alfabetului limbii române, folosită în scrierea numelor proprii și în neologisme cu caracter internațional. DEX '09 DE
    • diferențiere A treisprezecea literă a alfabetului. DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Numele sunetelor notate cu această literă: DEX '09 DLRLC DE
    • 2.1. consoană oclusivă palatală surdă, cu valoarea grupului de litere ch înainte de e și i.
    • 2.2. consoană ocluzivă velară surdă, cu valoarea literei c.
  • 3. substantiv masculin invariabil (Sub forma K) Simbol chimic pentru potasiu (kaliu). DE
  • 4. substantiv masculin invariabil informatică (Sub forma K) Simbol pentru kilooctet sau kilobyte. DE
  • 5. substantiv masculin invariabil Bandă K = bandă de frecvențe cuprinse între 18 și 27 GHz, utilizată în telecomunicațiile prin satelit. DE
  • 6. metrologie (Sub forma °K) Simbol pentru grad Kelvin. DE
  • 7. metrologie (Sub forma k) Simbol pentru prefixul kilo-. DE

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.