2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUCĂRIE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

JUCĂRIE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

jucare sf [At: CORESI, EV. 493/10 / Pl: ~cări / E: juca] 1 Joc (1). 2 Glumire. 3 Neluare în serios Si: jucat1 (3). 4-5 Desconsiderare a (importanței sau) gravității unui lucru Si: jucat1 (4-5). 6 Desfătare. 7 Petrecere a timpului cu diferite jocuri sau jucării Si: distrare, jucat1 (7). 8 Glumire pe seama cuiva Si: jucat1 (8). 9 Batjocorire. 10 Șicanare. 11 Păcălire a cuiva Si: jucat1 (11). 12-13 (Euf) Întreținere a unor raporturi sexuale (nepermise de codul moral) Si: jucat1 (12-13). 14-15 Petrecere a timpului la jocuri (de noroc sau) de societate Si: jucat1 (14-15). 16 (La jocul de cărți) Fiecare dintre participările, potrivit regulilor jocului, de câte ori îi vine rândul unui jucător Si: jucat1 (16). 17 (La jocurile de noroc) Punere în joc a unei sume de bani Si: jucat1 (17). 18 Mizare pe o anumită carte sau pe un anumit număr Si: jucat1 (18). 19 (Fig) Asumare a unui mare risc Si: jucat1 (19). 20 Speculare a unor valori la bursă Si: jucat1 (20). 21 Practicare a unui anumit sport Si: jucat1 (21). 22 Participare, în calitate de jucător, la o competiție sportivă Si: jucat1 (22). 23 Interpretare a unui rol într-o piesă sau într-un film Si: jucat1 (23). 24 Reprezentare pe scenă a unei piese de teatru Si: jucat1 (24). 25 Pregătire a unei piese de teatru Si: jucat1 (25). 26 Dansare. 27 Mișcare într-un anumit ritm Si: jucat1 (27). 28 (Pan) Executare a unor acrobații pe sârmă Si: jucat1 (28). 29 Interpretare a unui dans Si: jucat1 (29). 30 (Fig) Satisfacere a tuturor capriciilor Si: jucat1 (30). 31 (Reg) Batere. 32 (Fig) Înșelare. 33 (Frm; îvr) Cântare la un instrument Si: jucat1 (33). 34-35 Mișcare (datorită fixării insuficiente) a unor obiecte Si: jucat1 (34-35). 36 Efectuare a unor mișcări oscilatorii sau ritmice Si: jucat1 (36). 37 Tremurare. 38 Sclipire a unor culori Si: jucat1 (38). 39-40 Clătinare ritmică (involuntară) a unor părți ale corpului cuiva Si: jucat1 (39-40). 41 (Spc) Zbatere a ochilor Si: jucat1 (41). 42 (Pex) Scuturare. 43 Mișcare a copilului în pântecele mamei Si: jucat1 (43). 44 vi (Înv; în superstiții) Apariție a unor flăcări deasupra locului unde se ascunde o comoară Si: jucat1 (44). 45 Imprimare a unei mișcări unui obiect Si: jucat1 (45). 46 Aruncare în sus și prindere din nou a unui obiect Si: jucat1 (46). 47 Lovire a mingii cu mâna sau cu piciorul Si: jucat1 (47). 48 Mișcare pe fața apei a plutei undiței, semn că s-a prins ceva Si: jucat1 (48). 49-50 vi (Mișcare a unei imagini sau) lăsare a impresiei că se mișcă repede și tremurat Si: jucat1 (49-50). 51 Deplasare într-un spațiu restrâns a pieselor unei mașini Si: jucat1 (51).

jucărie sf [At: NECULCE, ap. TDRG / V: giu~ / Pl: ~ii / E: juca + -ărie] 1 Glumă. 2 Lucru neînsemnat Si: fleac, bagatelă, joacă (3). 3 Joc de copii Si: joacă (4). 4 (Ccr) Obiect cu care se joacă copiii Si: (reg) jucăreie. 5 (Fig) Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva Si: marionetă, păpușă. 6 (Înv; îe) A strica ~ia cuiva A dejuca planurile cuiva.

JUCĂRIE, jucării, s. f. 1. Obiect care servește la jocul copiilor. Eram și aici destul de sus... fiindcă... satele păreau mici ca niște jucării. GALACTION, O. I 346. În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. A. I 46. Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. ISPIRESCU, L. 307. ◊ Fig. Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Lucru ajuns la discreția unei forțe superioare, care dispune de el, îl domină. Simțeam acum că e o jucărie în mîna mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 130. El era o adevărată jucărie a naturii. NEGRUZZI, S. I 200. 2. Fig. Lucru de nimic, fleac. Zăpada ce-o lăsaseră în București era o jucărie față de ce găsiră la Amara. REBREANU, R. I 214. Poveți n-ascultă, vremi nu așteaptă; Toate-nainte-i jucării sînt. ALEXANDRESCU, M. 345.

armă-jucărie s. f. Jucărie în formă de armă ◊ „Poliția din Locarno [...] a constatat că s-au înmulțit cazurile în care răufăcătorii și-au amenințat victimele cu arme-jucării. I.B. 1 II 67 p. 4. ◊ „Poliția din orașul Barry (Canada), anunțată că se va comite o spargere la banca centrală, a ajuns la timp pentru a-i prinde pe infractori. Toată povestea fusese înscenată în chip de reclamă pentru armele-jucării produse de fabrica respectivă.” Cont. 18 II 77 p. 2. ◊ „Fabricanții de arme-jucării au trecut și la militarizarea celebrilor «roboți convertibili».” I.B. 28 XII 85 p. 8 (din armă + jucărie)

JUCĂRIE ~i f. 1) Obiect cu care se joacă copiii. 2) fig. Persoană ușor influențabilă, lipsită de voință și de personalitate; marionetă; păpușă. 3) fig. Obiect lipsit de orice valoare; lucru de nimic; fleac; bagatelă. [G.-D. jucăriei] /a (se) juca + suf. ~ărie

jucărie f. 1. glumă: ce, asta e jucărie? 2. obiect servind a face pe copii să petreacă; 3. ceea ce e lăsat în voia impetuoasă a elementelor: a fi jucăria vânturilor, a valurilor; fig. a soartei jucărie AL.

jucăríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joacă copiiĭ (ca bilele, arșicele, soldațiĭ de plumb, păpușile ș.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucărie în mînile aceluĭ uriaș, corabia noastră era jucăria vîntuluĭ și a valurilor. Glumă, lucru ușor: această luptă n’a fost jucărie, algebra e o jucărie pentru el. – Fam. și jucărică, pl. ele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jucărie s. f., art. jucăria, g.-d. art. jucăriei; pl. jucării, art. jucăriile (desp. -ri-i-)

jucărie s. f., art. jucăria, g.-d. art. jucăriei; pl. jucării, art. jucăriile

jucărie s. f., art. jucăria, g.-d. art. jucăriei; pl. jucării, art. jucăriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUCĂRIE s. v. bagatelă, fleac, nimic.

jucărie s.f. I 1 <reg.> oarecică, oricel, <arg.> daraveră. De Crăciun copilul a primit o mulțime de jucării. 2 (milit.; fam.) v. Pistol. Revolver. II fig. 1 <fig.> manechin, marionetă, momâie, păpușă. Fata este doar o jucărie în mâna mamei. 2 bagatelă, fleac, nimic, <fig.> mezelic, spanac, <fig.; fam.> păpușă. Pentru el este o jucărie să repare un calculator. III (anat.; arg.) v. Organ genital feminin (v. organ1).

jucărie s. v. BAGATELĂ. FLEAC. NIMIC.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și lua jucăriile (și a pleca) expr. (glum.) a renunța la asocierea cu cineva; a pleca; a lăsa baltă

jucărie, jucării s. f. 1. ( intl.) pistol, armă de foc. 2. (er.) vulvă; vagin.

Intrare: jucare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucare
  • jucarea
plural
  • jucări
  • jucările
genitiv-dativ singular
  • jucări
  • jucării
plural
  • jucări
  • jucărilor
vocativ singular
plural
Intrare: jucărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucărie
  • jucăria
plural
  • jucării
  • jucăriile
genitiv-dativ singular
  • jucării
  • jucăriei
plural
  • jucării
  • jucăriilor
vocativ singular
plural
giucărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giucărie
  • giucăria
plural
  • giucării
  • giucăriile
genitiv-dativ singular
  • giucării
  • giucăriei
plural
  • giucării
  • giucăriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jucare, jucărisubstantiv feminin

  • 1. Joc. MDA2
    sinonime: joc
  • 2. Glumire. MDA2
    • 2.1. Neluare în serios. MDA2
      sinonime: jucat
    • 2.2. Desconsiderare a (importanței sau) gravității unui lucru. MDA2
    • 2.3. Glumire pe seama cuiva. MDA2
  • 3. Desfătare. MDA2
    sinonime: desfătare
    • 3.1. Petrecere a timpului cu diferite jocuri sau jucării. MDA2
      sinonime: distrare
  • 4. Batjocorire. MDA2
    sinonime: batjocorire
  • 5. Șicanare. MDA2
    sinonime: șicanare
  • 6. Păcălire a cuiva. MDA2
  • 7. eufemistic Întreținere a unor raporturi sexuale (nepermise de codul moral). MDA2
  • 8. Petrecere a timpului la jocuri (de noroc sau) de societate. MDA2
    • 8.1. (La jocul de cărți) Fiecare dintre participările, potrivit regulilor jocului, de câte ori îi vine rândul unui jucător. MDA2
    • 8.2. (La jocurile de noroc) Punere în joc a unei sume de bani. MDA2
    • 8.3. Mizare pe o anumită carte sau pe un anumit număr. MDA2
  • 9. figurat Asumare a unui mare risc. MDA2
    • 9.1. Speculare a unor valori la bursă. MDA2
  • 10. Practicare a unui anumit sport. MDA2
    • 10.1. Participare, în calitate de jucător, la o competiție sportivă. MDA2
  • 11. Interpretare a unui rol într-o piesă sau într-un film. MDA2
    • 11.1. Reprezentare pe scenă a unei piese de teatru. MDA2
    • 11.2. Pregătire a unei piese de teatru. MDA2
  • 12. Mișcare într-un anumit ritm. MDA2
    • 12.1. Dansare. MDA2
      • 12.1.1. Interpretare a unui dans. MDA2
    • 12.2. prin analogie Executare a unor acrobații pe sârmă. MDA2
  • 13. figurat Satisfacere a tuturor capriciilor. MDA2
  • 14. regional Batere. MDA2
    sinonime: batere
  • 15. figurat Înșelare. MDA2
    sinonime: înșelare
  • 16. franțuzism învechit Cântare la un instrument. MDA2
  • 17. Mișcare (datorită fixării insuficiente) a unor obiecte. MDA2
  • 18. Efectuare a unor mișcări oscilatorii sau ritmice. MDA2
  • 19. Sclipire a unor culori. MDA2
  • 20. Clătinare ritmică (involuntară) a unor părți ale corpului cuiva. MDA2
  • 21. învechit în superstiții Apariție a unor flăcări deasupra locului unde se ascunde o comoară. MDA2
  • 22. Imprimare a unei mișcări unui obiect. MDA2
    • 22.1. Aruncare în sus și prindere din nou a unui obiect. MDA2
    • 22.2. Lovire a mingii cu mâna sau cu piciorul. MDA2
    • 22.3. Mișcare pe fața apei a plutei undiței, semn că s-a prins ceva. MDA2
  • 23. (Mișcare a unei imagini sau) lăsare a impresiei că se mișcă repede și tremurat. MDA2
  • 24. Deplasare într-un spațiu restrâns a pieselor unei mașini. MDA2
etimologie:
  • juca MDA2

jucărie, jucăriisubstantiv feminin

  • 1. Obiect cu care se joacă copiii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Eram și aici destul de sus... fiindcă... satele păreau mici ca niște jucării. GALACTION, O. I 346. DLRLC
    • format_quote În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. A. I 46. DLRLC
    • format_quote Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. ISPIRESCU, L. 307. DLRLC
    • format_quote figurat Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100. DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX
      • format_quote Simțeam acum că e o jucărie în mîna mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 130. DLRLC
      • format_quote El era o adevărată jucărie a naturii. NEGRUZZI, S. I 200. DLRLC
      • diferențiere Lucru ajuns la discreția unei forțe superioare, care dispune de el, îl domină. DLRLC
  • 2. figurat Lucru neînsemnat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Zăpada ce-o lăsaseră în București era o jucărie față de ce găsiră la Amara. REBREANU, R. I 214. DLRLC
    • format_quote Poveți n-ascultă, vremi nu așteaptă; Toate-nainte-i jucării sînt. ALEXANDRESCU, M. 345. DLRLC
  • 3. Joc de copii. MDA2
    sinonime: joacă
  • 4. Glumă. MDA2
    sinonime: glumă
  • chat_bubble învechit A strica jucăria cuiva = a dejuca planurile cuiva. MDA2
etimologie:
  • Juca + sufix -ărie. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.