2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

giucărie sf vz jucărie

jucare sf [At: CORESI, EV. 493/10 / Pl: ~cări / E: juca] 1 Joc (1). 2 Glumire. 3 Neluare în serios Si: jucat1 (3). 4-5 Desconsiderare a (importanței sau) gravității unui lucru Si: jucat1 (4-5). 6 Desfătare. 7 Petrecere a timpului cu diferite jocuri sau jucării Si: distrare, jucat1 (7). 8 Glumire pe seama cuiva Si: jucat1 (8). 9 Batjocorire. 10 Șicanare. 11 Păcălire a cuiva Si: jucat1 (11). 12-13 (Euf) Întreținere a unor raporturi sexuale (nepermise de codul moral) Si: jucat1 (12-13). 14-15 Petrecere a timpului la jocuri (de noroc sau) de societate Si: jucat1 (14-15). 16 (La jocul de cărți) Fiecare dintre participările, potrivit regulilor jocului, de câte ori îi vine rândul unui jucător Si: jucat1 (16). 17 (La jocurile de noroc) Punere în joc a unei sume de bani Si: jucat1 (17). 18 Mizare pe o anumită carte sau pe un anumit număr Si: jucat1 (18). 19 (Fig) Asumare a unui mare risc Si: jucat1 (19). 20 Speculare a unor valori la bursă Si: jucat1 (20). 21 Practicare a unui anumit sport Si: jucat1 (21). 22 Participare, în calitate de jucător, la o competiție sportivă Si: jucat1 (22). 23 Interpretare a unui rol într-o piesă sau într-un film Si: jucat1 (23). 24 Reprezentare pe scenă a unei piese de teatru Si: jucat1 (24). 25 Pregătire a unei piese de teatru Si: jucat1 (25). 26 Dansare. 27 Mișcare într-un anumit ritm Si: jucat1 (27). 28 (Pan) Executare a unor acrobații pe sârmă Si: jucat1 (28). 29 Interpretare a unui dans Si: jucat1 (29). 30 (Fig) Satisfacere a tuturor capriciilor Si: jucat1 (30). 31 (Reg) Batere. 32 (Fig) Înșelare. 33 (Frm; îvr) Cântare la un instrument Si: jucat1 (33). 34-35 Mișcare (datorită fixării insuficiente) a unor obiecte Si: jucat1 (34-35). 36 Efectuare a unor mișcări oscilatorii sau ritmice Si: jucat1 (36). 37 Tremurare. 38 Sclipire a unor culori Si: jucat1 (38). 39-40 Clătinare ritmică (involuntară) a unor părți ale corpului cuiva Si: jucat1 (39-40). 41 (Spc) Zbatere a ochilor Si: jucat1 (41). 42 (Pex) Scuturare. 43 Mișcare a copilului în pântecele mamei Si: jucat1 (43). 44 vi (Înv; în superstiții) Apariție a unor flăcări deasupra locului unde se ascunde o comoară Si: jucat1 (44). 45 Imprimare a unei mișcări unui obiect Si: jucat1 (45). 46 Aruncare în sus și prindere din nou a unui obiect Si: jucat1 (46). 47 Lovire a mingii cu mâna sau cu piciorul Si: jucat1 (47). 48 Mișcare pe fața apei a plutei undiței, semn că s-a prins ceva Si: jucat1 (48). 49-50 vi (Mișcare a unei imagini sau) lăsare a impresiei că se mișcă repede și tremurat Si: jucat1 (49-50). 51 Deplasare într-un spațiu restrâns a pieselor unei mașini Si: jucat1 (51).

jucărie sf [At: NECULCE, ap. TDRG / V: giu~ / Pl: ~ii / E: juca + -ărie] 1 Glumă. 2 Lucru neînsemnat Si: fleac, bagatelă, joacă (3). 3 Joc de copii Si: joacă (4). 4 (Ccr) Obiect cu care se joacă copiii Si: (reg) jucăreie. 5 (Fig) Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva Si: marionetă, păpușă. 6 (Înv; îe) A strica ~ia cuiva A dejuca planurile cuiva.

JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. ♦ Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

JUCĂRÍE, jucării, s. f. 1. Obiect care servește la jocul copiilor. Eram și aici destul de sus... fiindcă... satele păreau mici ca niște jucării. GALACTION, O. I 346. În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. A. I 46. Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. ISPIRESCU, L. 307. ◊ Fig. Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100. ♦ Fig. Lucru ajuns la discreția unei forțe superioare, care dispune de el, îl domină. Simțeam acum că e o jucărie în mîna mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 130. El era o adevărată jucărie a naturii. NEGRUZZI, S. I 200. 2. Fig. Lucru de nimic, fleac. Zăpada ce-o lăsaseră în București era o jucărie față de ce găsiră la Amara. REBREANU, R. I 214. Poveți n-ascultă, vremi nu așteaptă; Toate-nainte-i jucării sînt. ALEXANDRESCU, M. 345.

ármă-jucăríe s. f. Jucărie în formă de armă ◊ „Poliția din Locarno [...] a constatat că s-au înmulțit cazurile în care răufăcătorii și-au amenințat victimele cu arme-jucării. I.B. 1 II 67 p. 4. ◊ „Poliția din orașul Barry (Canada), anunțată că se va comite o spargere la banca centrală, a ajuns la timp pentru a-i prinde pe infractori. Toată povestea fusese înscenată în chip de reclamă pentru armele-jucării produse de fabrica respectivă.” Cont. 18 II 77 p. 2. ◊ „Fabricanții de arme-jucării au trecut și la militarizarea celebrilor «roboți convertibili».” I.B. 28 XII 85 p. 8 (din armă + jucărie)

JUCĂRÍE ~i f. 1) Obiect cu care se joacă copiii. 2) fig. Persoană ușor influențabilă, lipsită de voință și de personalitate; marionetă; păpușă. 3) fig. Obiect lipsit de orice valoare; lucru de nimic; fleac; bagatelă. [G.-D. jucăriei] /a (se) juca + suf. ~ărie

jucărie f. 1. glumă: ce, asta e jucărie? 2. obiect servind a face pe copii să petreacă; 3. ceea ce e lăsat în voia impetuoasă a elementelor: a fi jucăria vânturilor, a valurilor; fig. a soartei jucărie AL.

jucăríe f. (d. joc). Obĭect cu care se joacă copiiĭ (ca bilele, arșicele, soldațiĭ de plumb, păpușile ș.a.). Fig. Ceĭa ce e supus gustuluĭ saŭ puteriĭ altuĭa: acest pitic e o jucărie în mînile aceluĭ uriaș, corabia noastră era jucăria vîntuluĭ și a valurilor. Glumă, lucru ușor: această luptă n’a fost jucărie, algebra e o jucărie pentru el. – Fam. și jucărică, pl. ele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile

jucáre s. f., pl. jucắri

jucăríe s. f., art. jucăría, g.-d. art. jucăríei; pl. jucăríi, art. jucăríile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUCĂRÍE s. v. bagatelă, fleac, nimic.

jucărie s. v. BAGATELĂ. FLEAC. NIMIC.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și lua jucăriile (și a pleca) expr. (glum.) a renunța la asocierea cu cineva; a pleca; a lăsa baltă

jucărie, jucării s. f. 1. ( intl.) pistol, armă de foc. 2. (er.) vulvă; vagin.

Intrare: jucare
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucare
  • jucarea
plural
  • jucări
  • jucările
genitiv-dativ singular
  • jucări
  • jucării
plural
  • jucări
  • jucărilor
vocativ singular
plural
Intrare: jucărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucărie
  • jucăria
plural
  • jucării
  • jucăriile
genitiv-dativ singular
  • jucării
  • jucăriei
plural
  • jucării
  • jucăriilor
vocativ singular
plural
giucărie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

jucărie giucărie

  • 1. Obiect cu care se joacă copiii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: jucărea, jucărică jucărioară 4 exemple
    exemple
    • Eram și aici destul de sus... fiindcă... satele păreau mici ca niște jucării. GALACTION, O. I 346.
      surse: DLRLC
    • În colțișorul ei, stăpînă Pe-un vraf de jucării stricate, Din cărți de joc, din hîrtioare, Ea-și face parcuri și palate. VLAHUȚĂ, O. A. I 46.
      surse: DLRLC
    • Începu a alerga iară după jucării, ca un copil ce era. ISPIRESCU, L. 307.
      surse: DLRLC
    • figurat Și să fim din nou copii, Ca norocul și iubirea Să ne pară jucării. EMINESCU, O. I 100.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: marionetă păpușă
    • diferențiere Lucru ajuns la discreția unei forțe superioare, care dispune de el, îl domină.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Simțeam acum că e o jucărie în mîna mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 130.
        surse: DLRLC
      • El era o adevărată jucărie a naturii. NEGRUZZI, S. I 200.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Lucru neînsemnat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bagatelă fleac nimic (s.n.) 2 exemple
    exemple
    • Zăpada ce-o lăsaseră în București era o jucărie față de ce găsiră la Amara. REBREANU, R. I 214.
      surse: DLRLC
    • Poveți n-ascultă, vremi nu așteaptă; Toate-nainte-i jucării sînt. ALEXANDRESCU, M. 345.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Juca + sufix -ărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX