5 definiții pentru jucat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUCÁT s. n. Faptul de a (se) juca.V. juca.

JUCÁT s. n. Faptul de a (se) juca.V. juca.

jucat1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 84 / Pl: ~uri / E: juca] 1 Joc (1). 2 Glumire. 3-5 Jucare (3-5). 6 Desfătare. 7-8 Jucare (7-8). 9 Batjocorire. 10 Șicanare. 11-25 Jucare (11-25). 26 Dansare. 27-30 Jucare (27-30). 31 (Reg) Batere. 32 (Fig) Înșelare. 33-36 Jucare (33-36). 37 Tremurare. 38-41 Jucare (38-41). 42 (Pex) Scuturare. 43-51 Jucare (43-51).

jucat2, ~ă a [At: JARNÍK-BÂRSEANU, D. 361 / Pl: ~ați, ~e / E: juca] 1 (Rar) Care nu este luat în serios. 2-3 (Rar) A cărui (importanță sau) gravitate nu este luată în serios. 4 (D. bani) Cheltuit pe nimicuri. 5 (D. sănătate) Primejduit din nepăsare. 6 (D. viață) Riscat. 7 (D. oameni) De care cineva își bate joc cum vrea. 8 (D. oameni) Păcălit2. 9 (D. oameni) Excrocat. 10 (D. cărți de joc) Care a fost pus pe masă. 11 (D. cărți de joc) Cu care s-a participat deja la joc. 12 (D. un număr, o carte etc.) Pe care se mizează. 13 (D. un risc) Asumat. 14 (D. bani) Pus în joc. 15 (D. valori la bursă) Speculat. 16 (D. un meci) Care a avut loc. 17 (D. un spectacol) Care a fost reprezentat. 18 (D. oameni) Invitat la dans. 19 (Fig; d. oameni) Silit să se supună cuiva. 20 (Frm; îvr) Cântat la un instrument. 21 Tremurat. 22 Mișcat. 23 (D. piese) Care are o mișcare oscilatorie, nefiind bine fixat. 24 (D. culori) Schimbător. 25 (D. culori) Sclipitor. 26 (D. obiecte) Clătinat. 27 (D. obiecte) Scuturat. 28 (D. obiecte) Aruncat în sus și prins din nou. 29 (D. obiecte) Jonglat. 30 (D. minge, în timpul unui joc sportiv) Atins de un jucător și pasat altui jucător. 31 (D. o parte a corpului) Zvâcnit. 32 (D. o parte a corpului) Zbătut. 33 (D. pluta undiței) Mișcat de către peștele care s-a prins.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: jucat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jucat
  • jucatul
  • jucatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jucat
  • jucatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jucat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) juca.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi juca
    surse: DEX '09 DEX '98