2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JIREBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.
JIREBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JIREBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JIREBIE1, jirebii, s. f. (Reg.) Grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat etc. – Cf. magh. zseréb.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jirebie1 sf [At: MARIAN, CH. 32 / P: ~bi-e / V: jârebghie, jerbie, jer~, ~reab~, ~be, ~bghie, jurăb~, jur~, șireabă[1] / Pl: ~ii / E: mg zseréb] (Reg) 1 (Țes) Grup de treizeci de fire de tort formând o unitate de măsură la urzit, la depănat. 2 (Fig) Ferfeniță. 3 (Lpl; dep) Cai slabi și mari. 4 (Fig) Femeie tânără, vioaie.
- Varianta nu figurează ca intrare. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jirebie2 [At: DOSOFTEI, PS. 361 / Pl: ~ii / E: nct] 1 sf (Trs; Buc) Bucată de pământ, lungă și îngustă, considerată și ca măsură de teren Si: (Trs) jâlaghiță (1). 2 sf (Reg) Loc de arătură lung și îngust Si: (Trs) jâlaghiță (2). 3 sf (Reg) Semănătură în spatele casei. 4 sf (Îrg) Bucată de pământ împărțită după prima colonizare. 5 av În formă de fâșie lungă și îngustă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JIREBIE, jirebii, s. f. 1. (Regional) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, depănat etc. 2. Bucată (mai mult lungă și îngustă) de pămînt; fîșie, limbă de pămînt. – Variante: jerebie (SLAVICI, N. I 33), jurăbie (PREDA, Î. 115) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JIREBIE ~i f. Unitate de măsură la depănat și la urzit (tortul), egală cu treizeci de fire. [G.-D. jirebiei; Sil. -bi-e] /<ung. zsereb
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jirebie f. Mold. Tr. loc de arătură lung și îngust. [Pol. JEREBIE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jirebie f. V. jerebie: jirebie de tort.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jirébie V. jerebie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jârebghie sf vz jirebie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jerbie2 sf vz jirebie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jerebie sf vz jirebie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jireabie sf vz jirebie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jirebe sf vz jirebie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jirebghie sf vz jirebie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jurăbie sf vz jirebie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jurebie sf vz jirebie1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șirebie sf vz jirebie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JEREBIE s. f. v. jirebie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JURĂBIE s. f. v. jirebie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jerébie și jirébie f. (pol. žerebie, žrezebie, jerebie; rut. žéreb, rus. žérebeĭ, sorț, răboj, un bir, žerebeëk, bucată de hîrtie, de lemn orĭ de alt-ceva p. a trage la sorțĭ, d. vsl. žrebiĭ, žrebŭ, sorț. V. jerbie). Est. Vechĭ. Parte de pămînt (proprietate individuală) ĭeșită cuĭva la sorțĭ, numită și delniță. Azĭ. Loc de arătură lung și îngust (sfoară, curea, chingă). Fășie de munte de la vîrf la poale. Jerbie, jurubiță. – La Săcele (Trans.) jurébie, jurubiță, legătură, fascicul de ață.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jurébie V. jerebie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jirebie (reg.) (desp. -bi-e) s. f., art. jirebia (desp. -bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (desp. -bi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
jirebie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirebia (-bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (-bi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jirebie (fire de tort, bucată de pământ) s. f. (sil. -bi-e), art. jirebia (sil. -bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (sil. -bi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JIREBIE s. (IST.) delniță, sesie. (Forma de proprietate numită în Moldova ~ era cunoscută în Țara Românească sub numele de delniță, iar în Transilvania sub denumirea de sesie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JIREBIE s. (IST.) delniță, sesie. (Forma de proprietate numită în Moldova ~ era cunoscută în Țara Românească sub numele de delniță, iar în Transilvania sub denumirea de sesie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
jirebie (jirebii), s. f. – 1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
jirebie1, jirebii, s.f. (reg.) 1. grup de treizeci de fire de tort, formând o unitate de măsură la urzit, la depănat; jurubiță. 2. (la pl.) ferfenițe, sufile, zdrențe. 3. (fig.) femeie tânără și vioaie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jurebie, jurebii, s.f. (reg.) V. jirebie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ji-re-bi-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: ji-re-bi-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jirebie, jirebiisubstantiv feminin
-
- 1.1. Bucată de pământ, lungă și îngustă, considerată și ca măsură de teren. MDA2sinonime: jâlaghiță
- 1.2. Loc de arătură lung și îngust. MDA2
-
- 2. Semănătură în spatele casei. MDA2
- 3. Bucată de pământ împărțită după prima colonizare. MDA2
- 4. În formă de fâșie lungă și îngustă. MDA2
etimologie:
- žerebij DEX '09 DEX '98
- MDA2