SESIE, sesii, s. f. Denumire dată în Evul Mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesie în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio.

SESIE, sesii, s. f. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia țăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi transmis ereditar. – Din lat. sessio.

sesie (lot de pământ) (desp. -si-e) s. f., art. sesia (desp. -si-a), g.-d. art. sesiei; pl. sesii, art. sesiile (desp. -si-i-)

sesie (lot de pământ) (-si-e) s. f., art. sesia (-si-a), g.-d. art. sesiei; pl. sesii, art. sesiile (-si-i-)

sesie s. f. (sil. -si-e), art. sesia (sil. -si-a), g.-d. art. sesiei; pl. sesii, art. sesiile (sil. -si-i-)

SESIE s. (IST.) delniță, jirebie. (Forma de proprietate numită delniță era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie și în Transilvania sub numele de ~.)

SESIE s. v. ședință.

SESIE s. (IST.) delniță, jirebie. (Forma de proprietate numită delniță era cunoscută în Moldova sub numele de jirebie și în Transilvania sub numele de ~.)

sesie s. v. ȘEDINȚĂ.