13 definiții pentru jirebie (fâșie de pământ)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JIRÉBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

JIRÉBIE2, jirebii, s. f. (Reg.) Bucată, fâșie îngustă de pământ. – Din ucr. žerebij.

jirebie2 [At: DOSOFTEI, PS. 361 / Pl: ~ii / E: nct] 1 sf (Trs; Buc) Bucată de pământ, lungă și îngustă, considerată și ca măsură de teren Si: (Trs) jâlaghiță (1). 2 sf (Reg) Loc de arătură lung și îngust Si: (Trs) jâlaghiță (2). 3 sf (Reg) Semănătură în spatele casei. 4 sf (Îrg) Bucată de pământ împărțită după prima colonizare. 5 av În formă de fâșie lungă și îngustă.

JIRÉBIE, jirebii, s. f. 1. (Regional) Grup de treizeci de fire de tort, formînd o unitate de măsură la urzit, depănat etc. 2. Bucată (mai mult lungă și îngustă) de pămînt; fîșie, limbă de pămînt. – Variante: jerébie (SLAVICI, N. I 33), jurăbie (PREDA, Î. 115) s. f.

jirebie f. Mold. Tr. loc de arătură lung și îngust. [Pol. JEREBIE].

jerébie și jirébie f. (pol. žerebie, žrezebie, jerebie; rut. žéreb, rus. žérebeĭ, sorț, răboj, un bir, žerebeëk, bucată de hîrtie, de lemn orĭ de alt-ceva p. a trage la sorțĭ, d. vsl. žrebiĭ, žrebŭ, sorț. V. jerbie). Est. Vechĭ. Parte de pămînt (proprietate individuală) ĭeșită cuĭva la sorțĭ, numită și delniță. Azĭ. Loc de arătură lung și îngust (sfoară, curea, chingă). Fășie de munte de la vîrf la poale. Jerbie, jurubiță. – La Săcele (Trans.) jurébie, jurubiță, legătură, fascicul de ață.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jirebie (reg.) (-bi-e) s. f., art. jirebia (-bi-a), g.-d. art. jirebiei; pl. jirebii, art. jirebiile (-bi-i-)

jirébie (fire de tort, bucată de pământ) s. f. (sil. -bi-e), art. jirébia (sil. -bi-a), g.-d. art. jirébiei; pl. jirébii, art. jirébiile (sil. -bi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JIRÉBIE s. (IST.) delniță, sesie. (Forma de proprietate numită în Moldova ~ era cunoscută în Țara Românească sub numele de delniță, iar în Transilvania sub denumirea de sesie.)

JIREBIE s. (IST.) delniță, sesie. (Forma de proprietate numită în Moldova ~ era cunoscută în Țara Românească sub numele de delniță, iar în Transilvania sub denumirea de sesie.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jirébie (jirébii), s. f.1. Jurubiță, scul. – 2. Fîșie îngustă de pămînt de lucrat. – Var. jerebie, jurebie. Sl., cf. pol. žerebie, rus. žerebeja „prăjină”, rut. žerebij „fîșie de pămînt” (Cihac, II, 157; DAR), din sl. žrĕbij „parcelă, lot, bucată de pămînt”. Primul sens este mai puțin clar. Prezența sa în mr. jireagl’ă, megl. jireagă, pare să indice că este vorba de același cuvînt sl. cu sens neatestat „mănunchi de fire”, poate prin aluzie la tragerea la sorți, cf. sfoară, funie, cu același sens dublu de „fir” și „parcelă de pămînt”. Totuși, DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite. Cf. și bg. žrebij „parcelă”, sb. ždreb „parcelă”, mag. zséreb „scul”. Se folosește mai ales în Mold. și mai puțin în Trans. Der. jurubiță, s. f. (scul), cu var. jurebiță, jirbiuță, jirghiță, jighiuța; jirebi, vb. (a îndoi, a plia). Cf. jerbie, jerui.

Intrare: jirebie (fâșie de pământ)
  • silabație: ji-re-bi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jirebie
  • jirebia
plural
  • jirebii
  • jirebiile
genitiv-dativ singular
  • jirebii
  • jirebiei
plural
  • jirebii
  • jirebiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jerebie
  • jerebia
plural
  • jerebii
  • jerebiile
genitiv-dativ singular
  • jerebii
  • jerebiei
plural
  • jerebii
  • jerebiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jurăbie
  • jurăbia
plural
  • jurăbii
  • jurăbiile
genitiv-dativ singular
  • jurăbii
  • jurăbiei
plural
  • jurăbii
  • jurăbiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jirebie, jirebiisubstantiv feminin

regional
  • 1. Bucată, fâșie îngustă de pământ. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Bucată de pământ, lungă și îngustă, considerată și ca măsură de teren. MDA2
      sinonime: jâlaghiță
    • 1.2. Loc de arătură lung și îngust. MDA2
  • 2. Semănătură în spatele casei. MDA2
  • 3. învechit Bucată de pământ împărțită după prima colonizare. MDA2
  • 4. (și) adverbial În formă de fâșie lungă și îngustă. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.