12 definiții pentru jilip


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure. – Din magh. zsilip.

jilip sn [At: PĂCALĂ, M. R. 460 / V: ~lep, jlip, (reg) gi~ / Pl: ~uri / E: mg zsilip] (Reg) 1 Construcție din bârne și scânduri, pe care se varsă apa pe roata morii. 2 Construcție în formă de canal descoperit, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și ale dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădurile de munte. 3 (Buc; iuz) Cireadă.

JILÍP, jilipuri, s. n. Construcție în formă de canal descoperit, făcută din bîrne și scînduri sau săpată în pămînt pe povîrnișul unei coaste, pe care alunecă la vale buștenii tăiați în pădurile din regiunea de munte; jgheab. De cătră valea înaltă a muntelui venea în curmezișul drumului jilipul sec, pe care, unul după altul, fulgerau cu tunet înăbușit buștenii. SADOVEANU, O. A. II 206.

JILÍP ~uri n. Construcție în formă de jgheab pe care se scot, prin alunecare, buștenii din pădure. /<ung. szilip

jilip n. Tr. stăvilar de moară. [Ung. ZSILIP].

jilip n., pl. urĭ și e (ung. szilip. V. jgheab). Vest. Șanț orĭ jgheab de derivațiune la o moară saŭ ca să se scurgă apa unuĭ izvor saŭ ca să alunece din munte bușteniĭ tăĭțĭ. V. bijoĭ, țuțuroĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JILÍP s. scoc, uluc, (reg.) riz, rol. (~ pentru deplasarea în pantă a lemnelor, în exploatări.)

JILIP s. scoc, uluc, (reg.) riz, rol. (~ pentru deplasarea în pantă a lemnelor în exploatări.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jilíp, jilipuri, (jlip, jlibd, șlip), s.n. – (reg.) 1. Jgheabul pe care curge apa la moară (ALR, 1956: 155). Porțiune făcută din scânduri, de la stavilă până la moară, pe care vine apa; uluc (Felecan, 1983). (Trans. Nord). 2. Construcție solidă, fixă, utilizată pentru scoaterea din pădure a lemnului rotund: „Jilipurile se confecționau din lemn decojit, suspendate pe stâlpi puternici, înfipți în pământ sau ancorate direct pe pământ. Prin forma trapezoidală în secțiune, precum și prin înclinare, ele permiteau curgerea apei și alunecarea lemnului” (Dăncuș, 1996: 66). – Din magh. zsilip „stăvilar; ecluză” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

jilíp, -uri, (jlip, jlibd, șlip), s.n. – 1. Jgheabul pe care curge apa la moară (ALR 1956: 155). Porțiune făcută din scânduri, de la stavilă până la moară, pe care vine apa; uluc (Felecan 1983). Termen atestat doar în nordul Transilvaniei (ALR 1956). 2. Construcție solidă, fixă, utilizată pentru scoaterea din pădure a lemnului rotund: „Jilipurile se confecționau din lemn decojit, suspendate pe stâlpi puternici, înfipți în pământ sau ancorate direct pe pământ. Prin forma trapezoidală în secțiune, precum și prin înclinare, ele permiteau curgerea apei și alunecarea lemnului” (Dăncuș 1996: 66). – Din magh. zsilip „stăvilar; ecluză”.

Intrare: jilip
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jilip
  • jilipul
  • jilipu‑
plural
  • jilipuri
  • jilipurile
genitiv-dativ singular
  • jilip
  • jilipului
plural
  • jilipuri
  • jilipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jilip

  • 1. Construcție în formă de jgheab, făcută din pământ, din bârne, din beton etc. pe versantele cu pante ale munților și dealurilor, folosită pentru scoaterea, prin alunecare, a buștenilor tăiați din pădure.
    exemple
    • De cătră valea înaltă a muntelui venea în curmezișul drumului jilipul sec, pe care, unul după altul, fulgerau cu tunet înăbușit buștenii. SADOVEANU, O. A. II 206.
      surse: DLRLC

etimologie: