jigasnie sf vz jiganie

JIGANIE, jigănii, s. f. (Pop.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.

jagajne sn vz jegajnie

jaganie sf vz jiganie

jâganie sf vz jiganie

jegajne sf vz jegajnie

jegajnie sf [At: ANTIPA, P. 112 / V: jagajne, ~ne, jigajne, jigajnea, jig~, jigasnie, jigașnie / Pl: ~ii / E: srb záganja] (Olt) Unealtă de pescuit în formă de plasă Si: (reg) jegazniță.

jigajne sf vz jegajnie

jigajnea sf vz jegajnie

jigajnie sf vz jegajnie

jiganie sf [At: PALIA, ap. GCR I, 34/39 / V: (reg) jag~, jâg~, ~asnie, ~așnie / Pl: ~gănii, ~ii / E: slv* жєганиѥ] (Înv; fam) 1 Insectă parazită Si: jigăranie (1). 2 (Pex) Animal mic, neînsemnat Si: jigăranie (2), jivină (3). 3 Animal care provoacă dezgust Si: jigăranie (3). 4 (Pex) Animal monstruos Si: jigăranie (4). 5 Jivină (2). 6 (Spc) Animal sălbatic care atacă omul și vitele Si: jigăranie (6). 7 (Pex; gmț) Animal domestic Si: jigăranie (7). 8 (Pgn) Animal.

jigașnie sf vz jiganie

JIGANIE, jigănii, s. f. (Fam.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie.

JIGANIE, jigănii, s. f. (Familiar) Animal sălbatic; dihanie, jivină, lighioană; (p. ext. mai ales în glumă) animal domestic. Au așteptat un pic, ascultînd tropăitul mărunt al jigăniilor mînate la tainițile lor. SADOVEANU, N. P. 44. În fiecare an pornea în sus pe lîngă Olt, cu o turmă de jigănii îngrășate... și făcea vînzare bună, la Sibiu. GALACTION, O. I 299. Avea nouă limbi acea jiganie. ISPIRESCU, L. 343. Fojgăiau balaurii... și altă mulțime nenumărată de gîngănii și jigănii înspăimîntătoare. CREANGĂ, P. 94.

JIGANIE ~ănii f. fam. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jigodie; jivină; lighioană. [G. -D. jiganiei; Sil. -ni-e] /jivină + ~gânganie

jiganie f. animal, mai ales monstruos: mulțime de jigănii înspăimântătoare CR. [Origină necunoscută].

jegájnie f., pl., ăjnĭ (sîrb. zagažnja. Cdr.). Olt. Dolj. Plasă de prins pește (3 m. pe 2). – Și jigájnie, pl. ăjniĭ în Dolj (GrS. 1927, 248).

jigájnie V. jegajne.

jigánie f. (d. jivină și gînganie). Dihanie, jivină, animal (maĭ ales fabulos).

jiganie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. jigania (desp. -ni-a), g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (desp. -ni-i-)

jiganie (pop.) (-ni-e) s. f., art. jigania (-ni-a), g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (-ni-i-)

jiganie s. f. (sil. -ni-e), art. jigania (sil. -ni-a), g.-d. art. jiganiei; pl. jigănii, art. jigăniile (sil. -ni-i-)

jiganie, pl. jigănii

jiganie, -gănii.

JIGANIE s. v. bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, sălbăticiune.

jiganie s.f. (zool; pop.) v. Animal. Bestie. Dihanie. Fiară. Jivină. Sălbăticiune.

jiganie s. v. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. SĂLBĂTICIUNE.

jegajnie (jigajnie), jegajnii (jigajnii), s.f. (reg.) unealtă de pescuit, în formă de plasă care are la capete câte o prăjină.

jiganie, jiganii, (jigănie), s.n. – (reg.) Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi, 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (Scriban, DEX); din vsl. žeganik (MDA).

jiganie, -ii, (jigănie), s.n. – Animal sălbatic; jivină, lighioană: „Tăte jigăniile și tăț zermii es din pământ” (Papahagi 1925: DXI). – Contaminare între jivină și gânganie (DEX).

jiganie, jiganii s. f. 1. animal sălbatic, jivină, lighioană. 2. (peior.) om lipsit de caracter.