jet² sn [At: DN³ / P: get / Pl: ~uri / E: eg jet (plane)] Avion cu reacție.

jet¹ sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: eg, fr jet] Curent de lichid sau de gaz care țâșnește cu presiune printr-un orificiu.

JET¹ s.n. Vînă de lichid care țîșnește cu presiune printr-un orificiu. [< fr. jet]

JET² s.n. Avion cu reacție, în special pentru transport de pasageri. [Pron. get. / < americ. jet].

JET¹ s. n. vână de fluid sau de flăcări care țâșnește cu presiune printr-un orificiu sau ajutaj. (< fr., engl. jet)

JET² [GET] s. n. avion cu reacție pentru pasageri. (< amer. jet)

jet s. n. (av.; americanism) Avion cu reacție pentru pasageri ◊ „Cronicile mondene fac de obicei publicitate celor ce sosesc seara cu «jet»-uri personale – clienții elegantelor hoteluri, magazinelor de bijuterii, ai cluburilor de noapte.” Sc. 22 VII 77 p. 6 [pron. get] (din engl. americ. jet; cf. fr. jet; PR 1955; DEX – alt sens, DN3)

JET ~uri n. Vână de lichid care țâșnește (vertical) printr-un orificiu. /<fr. jet

JELȚ s. n. v. jilț.

JEȚ s. n. v. jilț.

JILȚ, jilțuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jeț s. n.] – Din germ. Sitz.

jălț sn vz jeț

jăț sn vz jeț

jățiu sn vz jeț

jâlț sn vz jeț

jelț sn vz jeț

jeț sn [At: DOSOFTEI, V. S. 205/2 / V: jăț, jățiu, (Mol) jâlț, jelț, jețiu, (Trs) jilț, jinț, jiț / Pl: ~uri / E: ger Sitz, Sessel] 1 Scaun înalt cu spetează și brațe. 2 (Spc) Tron. 3 (Reg) Băncuță cu spătar. 4 (Pop; îs) ~ mic Scăunel. 5 (Înv; fig) Sediu. 6 (Reg) Băncuță mobilă îmbrăcată în piele, adesea cu spătar, care se pune în căruță Si: capră. 7 (Reg) Loc de pe cuptor unde dorm de obicei copiii. 8 (Olt) Luncă fertilă.

jețiu sn vz jeț

jilț sn vz jeț

jinț sn vz jeț

jiț sn vz jeț

șeț sn vz jeț

șiț² sn vz jeț

ziț^[1] sn vz jet

JELȚ¹ 👉 JEȚ.

JEȚ, ❍JELȚ, JĂLȚ, JILȚ, JÎLȚ (pl. -țuri) sn. 🛋 Fotoliu: jețurile lor de sidef presărate cu pietre scumpe (dlvr.); jețul Iul de mușama în cancelaria poliției (car.); m’am lungit într’un jălț elastic (alecs.); Daniil, bătrînul stareț, Șade ’n jilțu-i, răsturnat (vlah.) [comp. germ. Sessel].

JILȚ 👉 JEȚ.

JÎLȚ 👉 JILȚ.

JELȚ s. n. v. jeț.

JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jilț s. n.] – Din germ. Sitz.

JILȚ s. n. v. jeț.

JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe (de obicei de lemn). V. fotoliu. Într-un jeț Am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ședea mereu în jețul ce-i dăruise de ziua lui ginere-său. SLAVICI, N. I 207. Se dusese să ia în posesiune jețul lui din cancelaria poliției. CARAGIALE, M. 281. Arald cu moartea-n suflet, a gîndurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă. EMINESCU, O. I 94.

JILȚ, jilțuri, s. n. Jeț. Mama e adîncită într-un jilț. CAMIL PETRESCU, T. II 38. Aștept din cer să vie O zînă drăgălașă cu glasul aurit Pe jilțu-mi lîngă masă. ALECSANDRI, P. III 4. Se puse pe un jilț, unde șezu absorbită în gînduri. NEGRUZZI, S. I 27. – Variantă: jîlț (C. PETRESCU, Î. I 12, CREANGĂ, A. 164) s. n.

JÎLȚ s. n. v. jilț.

JEȚ ~uri n. Scaun cu spătar înalt (și cu brațe) jilț. /<germ. Sitz, săs. Sätz

JILȚ ~uri n. Scaun cu spătar înalt (și cu brațe); jeț. /<germ. Sitz, săs. Sätz

jâlț n. Mold. jeț: v’așezați pe jâlțuri ca sfetnicii înțelepți AL. [V. jeț (cu l intercalat)].

jeț n. fotoliu: craiul rezemat în jeț cu spată EM. [Sas SÄTZ = germ. SITZ].

jilț n. V. jălț.

jelț V. jeț.

jeț n., pl. urĭ (sas. sätz, germ. sitz, loc de ședere, sessel, scaun). Vechĭ. Fotoliŭ. – Și jelț și jilț (care poate veni d. ceh. židlice, scaun, orĭ dintr’o formă maĭ veche germanică).

jilț V. jeț.

jet¹ (avion) (engl.) [pron. ğet] s. n., pl. jeturi

jet² (țâșnitură) s. n., pl. jeturi

jet² (avion) (angl.) [pron. get] s. n., pl. jeturi

jet¹ (țâșnitură) s. n., pl. jeturi

jet (avion cu reacție) s. n. [pron. engl. get], pl. jeturi

jet (curent de lichid sau de gaz) s. n., pl. jeturi

jilț s. n., pl. jilțuri

jilț s. n., pl. jilțuri

jeț/jilț s. n., pl. jețuri / jilțuri

jilț v. jeț

jeț.

jeț (jețuri), s. n. – 1. Scaun înalt, fotoliu. – 2. Tron. – Var. jețiu, jățiu, jilț, jîlț. Lat. *iacium, de la iacēre „a sta tolănit”, cf. it. diaccio „țarc pentru oi”, sicil. jazzu „vizuină”. Sub aspect semantic trebuie plecat de la sensul de „culcuș, pat”, ca în „laviță”. Der. din germ. Sitz, prin intermediul săs. säts (Mîndrescu, Influența germană, 63; Drăganu, Lui I. Bianu, București 1927, p. 137; Borcea 194; DAR; Gáldi, Dict., 193) nu pare posibilă fonetic și nu explică var. jețiu. Der. din lat. sessus (Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256) nu este probabilă. L din var. nu este clar (din germ. Sessel, după Tiktin și DAR; din sl. sĕdĕlo, cf. ceh. židilice, după Cihac, II, 159; din tc. jelse, „mod de a se așeza”, după Moldovan 426). – Der. jilțuit, adj. (în formă de jilț).

JET avion cu reacție destinat în principal transportului de pasageri.

CURENT-JET, curent aerian de mare altitudine, extrem de rapid și deosebit de periculos pentru navigația aeriană. Curentele-jet se produc între 6-13 km, au formă tubulară, secțiune ovală, lățime de până la 500 km și grosime de până la 7 km și viteze de 100-400 km/h care cresc dinspre exterior spre interior. Locul lor se schimbă zilnic și în funcție de anotimp. Sunt utili aeronavelor care zboară în direcția și sensul lor de deplasare, dar zborul împotrivă și traversarea acestora este foarte periculoasă putând duce la ruperea aeronavelor.

JET REACTIV jet de fluid care se scurge, de regulă cu o viteză de propagare mai mare decât a sunetului, din ajutajul reactiv al unui motor cu reacție. De viteza și temperatura jetului reactiv depinde mărimea forței de reacție (v.).

RETROVERSOR DE JET instalație utilizată pentru inversarea sensului de evacuare a jetului reactiv al motoarelor în scopul obținerii unei tracțiuni negative sau forțe de frânare gazodinamică necesară reducerii rapide a vitezei aeronavei în special în timpl rulării la aterizare.

jet, jeturi s. n. (deț.) informator, denunțător.

a da jet expr. (deț.) a denunța, a informa.

JET s. țâșnitură. (Un ~ de apă.)

jet s.n. 1 țâșnitură. Din țeava spartă iese un jet puternic de apă. 2 (arg.) v. Delator. Denunțător. Informator. Pârâtor.

JET s. țîșnitură. (Un ~ de apă.)

JEȚ s. fotoliu, (prin Transilv.) șezău. (Stă tolănit într-un ~.)

jilț s.n. 1 fotoliu, <reg.> iliș, șezău. Pe terasă are o canapea și mai multe jilțuri. 2 tron¹,<înv.> scaun, taht. Faraonii aveau jilțuri de aur.

JEȚ s. fotoliu, (prin Transilv.) șezău. (Stă tolănit într-un ~.)