opțiuni
  • info

17 definiții pentru scăunel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂUNEL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el.

SCĂUNEL, scăunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; scăunaș. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -el.

scăunel sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ndel, ~uel, ~ămnel, ~ăon~[1] / Pl: ~e / E: scaun + -el] 1-2 (Șhp) Scăunaș (1-2). 3 (Trs; la car, la căruță; îf scăundel) Pod mic Cf scaun (62). 4 Vârtej (mic). 5 Scaun (87). 6 (Reg; îf scămnel) Padină (1) (ușor scobită) pe panta unui munte. 7 (Bot; reg) Potroacă1 (Centaurium minus).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: scăondel — LauraGellner

SCĂUNEL, scăunele, s. n. Scăunaș2. Nevasta lui But ședea pe un scăunel și torcea. DUMITRIU, N. 163.

scăŭnél n., pl. e (d. scaun, ca lat. scabellum, d. *scabnum, scamnum; fr. escabeau). Scaun mic. Pin Olt. Trans. și scăŭnecĭ, pl. ece.

scaunel[1] sn vz scăunel

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scămnel sn vz scăunel

scăondel[1] sn vz scăunel

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de var. scăonel, greșit tipărită, și pentru care nu există o referință încrucișată proprie — LauraGellner

scăuel sf vz scăunel

scăundel sn vz scăunel

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scăunel (desp. scă-u-) s. n., pl. scăunele

scăunel (scă-u-) s. n., pl. scăunele

scăunel s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂUNEL s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.

SCĂUNEL s. 1. scăunaș, (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban.) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. v. căluș.

scăunel s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUI. POTROACĂ. ȚINTAURĂ.

SCĂUNEL s. 1. scăunaș. (pop.) scăuneci, (Transilv. și Ban.) scăunuț. (Stă pe un ~.) 2. (MUZ.) căluș, scaun, scăunaș. (~ la un instrument cu coarde.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scăunel, scăunele s. f. (șc.) nota patru.

Intrare: scăunel
  • silabație: scă-u-nel info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăunel
  • scăunelul
  • scăunelu‑
plural
  • scăunele
  • scăunelele
genitiv-dativ singular
  • scăunel
  • scăunelului
plural
  • scăunele
  • scăunelelor
vocativ singular —
plural —
scaunel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăondel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scămnel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăuel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scăundel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scăunel, scăunelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui scaun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scăunaș
    • format_quote Nevasta lui But ședea pe un scăunel și torcea. DUMITRIU, N. 163. DLRLC
etimologie:
  • Scaun + sufix -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.