jeț s.n. v. jilț.

JEȚ, ❍JELȚ, JĂLȚ, JILȚ, JÎLȚ (pl. -țuri) sn. 🛋 Fotoliu: jețurile lor de sidef presărate cu pietre scumpe (dlvr.); jețul Iul de mușama în cancelaria poliției (car.); m’am lungit într’un jălț elastic (alecs.); Daniil, bătrînul stareț, Șade ’n jilțu-i, răsturnat (vlah.) [comp. germ. Sessel].

JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. V. fotoliu. [Var.: (reg.) jelț, jilț s. n.] – Germ. Sitz.

JELȚ¹ 👉 JEȚ.

JILȚ 👉 JEȚ.